metamorfoza

 Mă împac cu zilele de Luni așa cum mă împac și cu durerea- greu. 
 La sfârșitul clasei a noua am mers în piață și ne-am cumpărat cireșe.Mi-am rulat diploma în mânecă și-am făcut-o uitată.Nu a contat prea mult,era trasă la xerox,la fel  și răspunsurile mele de la teste.Mama nu a înțeles prea bine atunci iar eu nu am vrut să înțeleg anii următori.Am crezut întotdeauna că avem o sincronizare proastă,altfel,ea nu m-ar mai lua în brațe doar atunci când plâng și invers.Mă linișteai și îmi mângâiai umărul pe care ți-ai plecat capul de atâtea ori până în clasa a doișpea.Tu aveai o diplomă de carton,tu ai meritat una ,de fapt,ai muncit pentru ea,ori dacă nu ai muncit,dacă asta sună a prea mult,ai încercat.În drumul spre casă nu mă gândeam decât la ușurința cu care mâncai tu cireșele alea.
 Am intrat în bloc.Nu îmi mai ardeau pleoapele.Până la etajul trei- bâjbâială.Tatăl tău era în bucătărie într-un tricou alb.Mânca cu poftă.De fapt,sorbea cu poftă.Nu știu dacă m-au plăcut vreodată ai tăi,bunul meu simț se ascunde de fiecare dată sub un murmur care se vrea a fi un << saru mâna >> . Sper că le-ai explicat.
 Îmi amintesc cum ieșeau aburii din ciorbă  de perișoare.Camera ta crem.Bolul alb.Mama ta care a venit să strângă după.Muzica pe care am ascultat-o.
 Am mai avut o prietenă până atunci.După ce am terminat  a opta nu m-am mai gândit deloc la ea.Știam că se va întâmpla asta,în fond,așteptam mereu să adoarmă pentru a mă putea duce la baie.Cu tine era diferit.Uneori ascultai la ușă și chicoteai.
 *
 Când ai plecat am știut că o vei face pentru totdeauna.Știam că mai fericite decât în ziua aia nu o să mai fim.Nu împreună.Poate a trebuit să se întâmple totul pentru a nu ne mai vorbi,nu nimic.
(luni)
**
 Acolo plecam în fiecare dimineață cu jumătate de oră mai devreme.Băteam străzile sau plescăiam la niște covrigi pe o bancă din parcul de lângă biserică.Cel mai urât îmi era iarna,atunci când mi se părea că toți oamenii care se duc la serviciu,ori își plimbă câinele,vor să îmi săra în spate. În realitate,nu am însemnat nimic pentru ei,iar pentru asta,le mulțumeam de fiecare dată.
 Ajungeam în clasă pe jumătate înghețată,și,pentru că nu îmi cumpărăm niciodată șervețele,îmi ștergeam nasul cu mâneca de la cardigan.Niciodată pe furiș,îmi asumasem încă de la începutul acelui an natura relației stabilită cu gesturile și întregul corp-mundană,firească,desfrânată.Probabil din acest motiv nu era nimeni surprins atunci când observa că îmi rod unghiile în timpul orei și le arunc în ambalajul de la corn.
 Erau umflate și rozalii,sor-mea îmi spunea mereu că sunt asemenea unor  butuci,iar toți cei care nu m-au plăcut cu adevărat și în mâinile cărora au transpirat,zâmbeau și pretindeau că sunt plăcute,exact ca mâinile unui bebeluș.
 *Haha*
(marti)
**
 Bem cacao cu lapte.Lasă-mă să îmi mai șterg nasul cu mâneca ta pentru o ultimă dată.Îmi place cum îmi întinzi brațul cu treizeci de secunde înainte.Îl îmbrățișez cu dragoste.Capitulez aproape în fiecare seară pe umărul tău,chiar și după o ceartă fără noimă,prea lungă,cu lacrimi pe care încă nu știu cum poți să mi le mai ștergi.Întinși pe betonul rece din hol,îmi prind picioarele în jurul tău- miroși frumos.Cum mă primești la pieptul tău.Ți-aș face supă la plic pentru eternitate,te-aș mângâia,ți-aș face ordine în dulap.Cuminte.Aproape am uitat cum e să fii una dintre ele.Mă faci să râd în timp ce eu mă fac să plâng pentru ca mai apoi să plâng mai tare.Din vina ta,împărțită la doi după.O vina atât de îndepărtată nici nu ar mai conta dacă nu mi s-ar mai face rău din când în când.
(miercuri)
**

 Oamenii se împing și sunt urâți.Au guri mari pe care și le înșfacă cu poftă.Se șterg cu mâneca de bale iar apoi ies de mână.De mână.Atâta salivă între noi și totuși nu știm cum să ne mai purtăm unu cu celălalt.Desigur,ei se cunosc de cinci minute.Noi ce scuză avem?! Îți scriu un mesaj.Scurt.Cu toate semnele de punctuație.Tu vii.Mâinile noastre se plimbă prin aer.Schimb de sudoare.Sărutul nu mai e la fel.E uscat.În drumul spre casă mă gândesc dacă nu cumva așa arată sfârșitul.Ca o beție- cu vomă,durere de cap& arsuri la stomac.Ezit cam mult în ultima vreme.Mă conduci până în fața ușii,pare că avem din nou un rost- sărutul de noapte bună.
(joi)


Postări populare de pe acest blog

poveste de dragoste improvizată

întâmplări casnice