septembrie,29

    am plecat într-o dimineață de joi,de atunci s-au tot scurs trei zile.orașul e străin. . .  poate dacă ar avea răgaz să mai respire. ori eu. sunt la fereastră, mă ridic pe vârfuri și mai prind câte un om care își bagă picioarele și cară  de o geantă.e încă douăzeci și nouă iar eu nu știu ce înseamnă <<să aștepți.
 stau într-o cameră de cămin cu dragul,suntem feriți de zeci de perechi de ochi iar eu mă dau drept altcineva.adăpostiți de orice tumult.ne iubim
 tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic
 grijile sunt puțin mai departe, mănânc prăjiturile puse de mama după care mă întorc în pat.e lacom ,și eu la fel.
 * 
 peremptoriu 
 aici m-am strecurat mai ușor printre ei,de parcă aveau brațele făcute din jeleuri. am avut curaj.mai întâi să îi măsor.tot aici nu îmi mai este frică,suntem o adunătură de omizi care lasă dâre pe un pervaz.un fel de  <<bună ziua>> al oamenilor plecați de acasă.miros a gălăgie și a încălțăminte nouă.
 în serios nu ne luăm,ne rânjim din când în când.asta fac oamenii.dincolo..
 * 
 listă de dorințe: brațe mai lungi să îl cuprind pe drag,o pereche în plus de șosete,dacă se poate în dungi,timp cu dragul.el și atât.ce să mai fie altceva?-răbdare
 * 
 suntem atâția.cum ne-om mai pricepe?ce ițe se pot descurca?nu știu,închei ,din prea multul ultimelor zile
 * 
 intrinsec 
 
 câteva clipe de liniște,apoi mult zgomot.de la tramvai,de la mine.

Postări populare de pe acest blog

poveste de dragoste improvizată

metamorfoza

întâmplări casnice