Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2016

-stare-

Aici suntem mai mereu supărați,aproape ai putea spune că așteptăm orice motiv de ceartă. Ori dacă nu,îl căutăm cu lumânarea.Conștiincios.Prea aproape,prea miroși,prea vorbești,prea te holbezi.Nu strănuta și nu cumva să îți curgă nasul.Nimic.Ia-l în brațe,bagă nasul în telefon,și,cel mai important : nu le ceda locul.
 De afurisit.
 Ești tânăr,e joi și e frig.Ți-e foame iar de la un timp nu prea mai ești într-o relație domestică cu viața.Te tot întrebi în fiecare dimineață de ce te mai ostenești să te ridici din pat,mai ales că,uite, afară ninge iar orezul cu lapte ți-a înghețat pe pervaz.
 Cobori scările într-un final,de parcă ai căra un bolovan în spate.Ajungi în stație,te uiți la ceas,e de abia șapte.
 Ei sunt acolo,odihniți.Din când în când,stau pe vârfuri și strâmbă din nas.E un fel de obicei de-al nostru- să ne uităm după tramvai chiar dacă știm că nu o să  apară.Cel puțin nu de fiecare dată când ne întindem gâtul asemenea unor girafe.
 Vine.Știi asta pentru că îi simți-își freac…

cântec de leagăn

hai să dormim ,hai să dormim și noi puțin,o oră,vrei?
 sunt obosit,ațipesc,ne învelim?pun alarma la opt jumate
 promit,promit
 te voi iubi în somn,promit

lumesc

casc oamenii și se scobesc în nas ori în ureche,șir indian-în tramvai
 dimineața asta miroase a stârvuri de pește
 încă mă împiedic și încerc să găsesc un loc pe scaun,în viață,a mea,a ta,în amfiteatru,în general
 sunt zile în care ei stau cocoșați de parcă ar fi niște jeleuri mergătoare din carne
 piele,păr și transpirație
 atunci eu îmi duc ușor mâna la nas și mă gândesc <<ce frumoși sunt oamenii ăștia>> când stau drepți,nu plâng și nu se mai despart în văzul lumii
 de parcă ar vrea să își  împartă suferința  
 nu știu ei oare că în noi urlă foamea și că cel mai periculos lucru pe care îl poți face ,e
 să te separi ,să plângi,să pleci ,sau să nu pleci,să rămâi acolo ,nemișcat
 un fel de <<ia-mă lume!>>
 nu te ia,te-ar da afară pentru nu au ei loc pe scaun,mai au 22 de minute până acasă,afară plouă,e luni ,îți curg mucii și puți
 ori poate nu e așa,poate suntem mai buni,te-am asculta,și-apoi am sfârși într-un "of" colectiv
 ce vrei mai mult de …

septembrie,29

am plecat într-o dimineață de joi,de atunci s-au tot scurs trei zile.orașul e străin. . .  poate dacă ar avea răgaz să mai respire. ori eu. sunt la fereastră, mă ridic pe vârfuri și mai prind câte un om care își bagă picioarele și cară  de o geantă.e încă douăzeci și nouă iar eu nu știu ce înseamnă <<să aștepți.
 stau într-o cameră de cămin cu dragul,suntem feriți de zeci de perechi de ochi iar eu mă dau drept altcineva.adăpostiți de orice tumult.ne iubim
 tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic
 grijile sunt puțin mai departe, mănânc prăjiturile puse de mama după care mă întorc în pat.e lacom ,și eu la fel.
 *   peremptoriu   aici m-am strecurat mai ușor printre ei,de parcă aveau brațele făcute din jeleuri. am avut curaj.mai întâi să îi măsor.tot aici nu îmi mai este frică,suntem o adunătură de omizi care lasă dâre pe un pervaz.un fel de  <<bună ziua>> al oamenilor plecați de acasă.mi…