talmeș-balmeș


*
cupiditate

          amintirile se îngrămădesc şi mă imploră parcă să le mai dau răgaz,să le trăiesc de una singură pentru o ultima oară.v-am păsuit destul,şi,dacă vreţi să ştiţi,nici nu ştiu cât mai însemnaţi de fapt.nu mai ştiu a distinge între voi,aţi fost ori nu ale mele ? închipuire ? şi dacă nu,atunci cu cine va împart ? -întunecimea impersonală dintre extremele vieţii mele
nici vouă nu va mai ajunge timpul pare-mi-se, înţeleg ,de asta trageţi  de mine în halul ăsta
                                          la un moment dat veţi subcomba,şi apoi,cine să va plângă ?  

*
iubire 
  
                                                     la un moment dat am fost grasă şi obosită

     mă gândesc că am căutat oameni cărora să mă plâng de cât de grasă şi obosită eram,ei se plângeau la rândul lor şi o tot ţineam într-o plângere până în momentul în care fiecare dintre noi a început să se iubească .apoi,ne-am lăsat în pace,eram fericiţi.
-
   când eram mai mici, cu vreo două luni în urmă,stăteam pe plajă şi mâncam burrito,acum,parcă suntem ceva mai mari,iar, peste opt zile şi mai şi 
tot acolo,în mai,ne număram banii fără să ştim că în vară n-o să mai aveam nici măcar jumătate
-
  într-o noapte am plâns amândoi,nu voiam decât să fiu cu tine să-ţi sărut pleoapele umflate şi nasul ăla roşu,mi-era totuna.afară ploua,ţineam la sănătate,şi,oricum,de unde bani de taxi ? am adormit tare amărâţi.

*
anemie

  petrec timp cu mine în încercări de a şlefui câte ceva,uneori,munca asta mă copleşeşte ,astfel încât, ajung să scriu doar pentru a arăta că trăiesc ori că am trecut printr-o emoţie de care îmi amintesc vag şi pe care în realitate am încercat de nenumărate ori să o eludez
-
  nu ştiu foarte bine ce să le spun celorlalţi,am rămas de tot în urmă 
ei au timp? 
sunt fericiţi ?
oare vor să fie lăsaţi în pace ?
-
   mă întorc la mine,la al meu drag iar ei se transformă în umbre aruncate aievea pe celula retinală, umbre pe care nu le mai pricep
  gândesc că vom sfârşi într-un urlet colectiv, apoi,ne vom sfâşia,şi,mediul ăsta omogen de îi spunem timp , o să aibă puţină milă,se va opri ,umple cu toate poveştile şi temerile din lume
le va împrăştia în tot universul-bucăţi de iubire care se sparg de altele de angoasă şi tot aşa,după tot haosul asta ,dacă nu ne iubim,măcar să ne fim indiferenţi 

*
dor

   în bucătărie cu draga , de un ceas tot mâzgăleşte o foaie şi murmură : - pastă de dinţi,şampon,şosete ; parcă parcă mi s-ar strânge  sufletul    
  în ultima vreme se tot întreabă ce am să fac eu,îi răspund din cealaltă cameră : - mare ; râde,râd şi eu , m-aş agăţa de amândoi ca atunci când eram mică că să pot scânci în voie,iar ei , ar face din braţe un fel  de scut că să nu mă vadă alţi copii pentru că ''e ruşine''.
''treci aici că plânge fata'' 
''treci aici că plânge sora''
''treci aici că plânge mama''
''treci aici că plânge tata''
uite aşa ne ghemuiam toţi patru într-un pat de două persoane 
la bucurie,de asemenea
- definiţie pentru familie şi pentru dorul care s-a ascuns printre bagaje

Postări populare de pe acest blog

poveste de dragoste improvizată

metamorfoza

întâmplări casnice