Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2016

Dragostea mit sau dragostea boală?

Imagine
Nu încape îndoială,să-l iubești pe altul presupune mai întâi de toate să te iubești pe tine.Pe tine.Lipsit de orice constrângere de ordin exterior.Am capitulat însă,nu știu despre voi.
 Începutul presupune un sfârșit.La fel și dragostea.Mai ales dacă e văzută ca o practică politică sau simplu joc de societate.Și cred că atunci am și renunțat s-o mai cred,ori cel puțin, să mă mai gândesc la ea.A fost vândută pe treizeci de arginți,nu știu de cine,și nu știu de ce, însă,lumea și-a primit răsplata într-un final.
 A fost subiect de filme, romane,s-a vândut în milioane de exemplare,văzută de atâția iriși în cinematografe, acasă sau pe ascuns la birou.Și totuși,cu cât îți era mai accesibilă,cu atât fugeai  de ea.Nu știu dacă a fost adusă la cunoștință  cum ''trebuia'', i s-a oferit totuși alternativa finalului fericit, ce-i drept, nici eu n-aș știi în ce format ar trebui să se prezinte,ori dacă e neapărat ,în primul rând pentru că n-am cunoscut-o, în al doilea r…

molii

Scurt moment de reculegere pentru momentele în care nu-mi găseam liniştea în pat la gândul că, n-am să iubesc,pentru momentele în care am crezut singurătatea o pedeapsă,sau omul veşnic.
Drept e că nu iubesc acum prea multe,ori mulţi,dar nici nu am iubit.Dar pentru astea sunt făcute scrierile de cinşpe ,şaişpe ani,nu?Să-ţi dai seama câte n-ai făcut ,crezând de fapt că dai totul.Să îndrăgeşti omizi,fără să ştii că fluturi ajunşi,îşi vor lua zborul.
Ruşine,şi plâns şi râs s-adună,căci nimic din ce era p-atunci nu mai e.Nici măcar eu.Şi mă gândeam că poate o rămâne puţin gust amar,o vorba bună,o amintire,dar mi-s şterse toate ca şi când n-au fost.De nu le-aş fi scris, de mult mi-erau pierdute.
Nu ştiu cât de mult mi-a plăcut postura de ''victimă'',dar acum ştiu că-mi pare cea mai tristă dintre toate.La fel ca scuzele alea pe care mi le mai ceream,scuze care-n fond, anulau ceea ce eram eu.M-am renegat de atâtea ori,nici nu-i de mirare că mi-a luat atât de mult să mă accept,…

când şi cum să-ţi iei ''tălpăşiţa''

Imagine
Plec.Întotdeauna prima.Nu-mi place să fiu dată afară,şi nici să fiu privită în timp ce mă leg la şireturi şi car de dor,de mine, de valiză.Privirile altora mă incomodează,mai ales ale celor care nu mă mai iubesc,din cine ştie ce motive, sau , mă rog,ale celor care ''nu mai'' şi-atât.
În general,când oamenii ''nu te mai'' , posibil să-ţi vadă chiar şi noroiul de pe talpa adidasului,iar eu,nu îmi spăl niciodată adidaşii ,mai ales pentru că nici măcar nu am unii,dar ,era aşa ,un fel de a spune că atunci când omul devine obositor pentru ochii şi inima altui om , începe să apară ,poate cum e el de fapt,sau poate cum n-a vrut să fie.Mai urât, mai agasant,mai gol,iar pe mine ipostaza asta, nu mă avantajează.Nu de altceva, dar n-aş vrea ca celălalt să înceapă să îmi spună că nu mă spăl pe mâini atunci când mă duc la masă, sau că, vorbesc în somn.E chestie de imagine, să laşi o amintire frumoasă omului cu care ai împărţit timp , idei, gânduri,mâncare,nopţi, ber…

confesiuni

E bine să  lași să  treacă. Relațiile.Oamenii.Viața pe lângă tine.Uneori. E bine să  îți lași rănile să se usuce la soare,fără a le bandaja.Lasă să cadă.
 Desprinde-te cât mai usaor.De oameni.Cât mai ai timp.Căci brațele care nu-ți mai sunt casă,urmează să te sugrume.Și-apoi,cine să te adune? Relația trasă de mâneci și cârpită e tot un fel de dragoste neîmpărtășită.
 Am simțit.Destule.Într-o singură zi.Frică.Omizi.Fluturi.Am simțit cum e să vrei să-ți fugi din minte.Am simțit gânduri cum dau năvală ,cum te pun la zid și cum singura scăpare e să spui tot.Am dat afară.Binele și răul.Am recunoscut.Că-s slabă,că nu știu.Că vreau mai mult de la mine,de la tine,de la alții,dar că nu sunt pregătită să primesc.
 Mi-a fost frig.Mi-am scos inima și-am așezat-o în niște palme calde.Mi-ai pus-o la loc,nu știai ce să faci cu ea,nici eu n-aș fii știut oricum.
 Am plâns.Dezamăgită,fericită.Iar la final , m-am simțit împăcată.Cu mine.Cu tine.Cu lumea.Omul tre să fie sincer cu el și cu cel din fața…

despre Ana s.a.m.d

Am zile-n care iubesc viaţa.Nu că în alte zile n-aş iubi-o,doar că nu am timp de ea,nici de cea din mine,nici de cea ce îmi e în jur.În alte zile,mă mai bag în viaţa altora,aşa,să le fiu sprijin,să le cos vreo rană,sau mai ştiu,şi-aşa mă uit şi mă tot uit. Dar azi,recunosc,azi am iubit viaţa.Am scos-o la plimbare.Eu şi ea,atât.În linişte,pe trotuare pline de zăpadă pe aici mai curată,dincolo de-un alb nuanţa jegului,dar a fost frumos.Mi-a spart faţa aerul rece,când şi când un om grăbit mai îmi dădea un cot,când şi când altul se uita la mine ca şi când n-a mai văzut,ca şi când n-am mai văzut om până atunci,blocuri sau soare.
Mi se întâmplă să mă uit la prieteni,să mă uit la mama,să mă uit la stele,ca şi când , e prima oară.Ca şi când,eu n-am ştiut ce-i ăla soare cu dinţi,eu n-am ştiut ce-i aia stea căzătoare.Aşa-mi găsesc eu bucuria de cele mai multe ori.D-aia renunţ eu greu la amintiri,că undeva prin colţul conştiinţei mele ,eu le văd încă noi şi încerc să le trăiesc la fel.Î…