Postări

Se afișează postări din 2016

-stare-

Aici suntem mai mereu supărați,aproape ai putea spune că așteptăm orice motiv de ceartă. Ori dacă nu,îl căutăm cu lumânarea.Conștiincios.Prea aproape,prea miroși,prea vorbești,prea te holbezi.Nu strănuta și nu cumva să îți curgă nasul.Nimic.Ia-l în brațe,bagă nasul în telefon,și,cel mai important : nu le ceda locul.
 De afurisit.
 Ești tânăr,e joi și e frig.Ți-e foame iar de la un timp nu prea mai ești într-o relație domestică cu viața.Te tot întrebi în fiecare dimineață de ce te mai ostenești să te ridici din pat,mai ales că,uite, afară ninge iar orezul cu lapte ți-a înghețat pe pervaz.
 Cobori scările într-un final,de parcă ai căra un bolovan în spate.Ajungi în stație,te uiți la ceas,e de abia șapte.
 Ei sunt acolo,odihniți.Din când în când,stau pe vârfuri și strâmbă din nas.E un fel de obicei de-al nostru- să ne uităm după tramvai chiar dacă știm că nu o să  apară.Cel puțin nu de fiecare dată când ne întindem gâtul asemenea unor girafe.
 Vine.Știi asta pentru că îi simți-își freac…

cântec de leagăn

hai să dormim ,hai să dormim și noi puțin,o oră,vrei?
 sunt obosit,ațipesc,ne învelim?pun alarma la opt jumate
 promit,promit
 te voi iubi în somn,promit

lumesc

casc oamenii și se scobesc în nas ori în ureche,șir indian-în tramvai
 dimineața asta miroase a stârvuri de pește
 încă mă împiedic și încerc să găsesc un loc pe scaun,în viață,a mea,a ta,în amfiteatru,în general
 sunt zile în care ei stau cocoșați de parcă ar fi niște jeleuri mergătoare din carne
 piele,păr și transpirație
 atunci eu îmi duc ușor mâna la nas și mă gândesc <<ce frumoși sunt oamenii ăștia>> când stau drepți,nu plâng și nu se mai despart în văzul lumii
 de parcă ar vrea să își  împartă suferința  
 nu știu ei oare că în noi urlă foamea și că cel mai periculos lucru pe care îl poți face ,e
 să te separi ,să plângi,să pleci ,sau să nu pleci,să rămâi acolo ,nemișcat
 un fel de <<ia-mă lume!>>
 nu te ia,te-ar da afară pentru nu au ei loc pe scaun,mai au 22 de minute până acasă,afară plouă,e luni ,îți curg mucii și puți
 ori poate nu e așa,poate suntem mai buni,te-am asculta,și-apoi am sfârși într-un "of" colectiv
 ce vrei mai mult de …

septembrie,29

am plecat într-o dimineață de joi,de atunci s-au tot scurs trei zile.orașul e străin. . .  poate dacă ar avea răgaz să mai respire. ori eu. sunt la fereastră, mă ridic pe vârfuri și mai prind câte un om care își bagă picioarele și cară  de o geantă.e încă douăzeci și nouă iar eu nu știu ce înseamnă <<să aștepți.
 stau într-o cameră de cămin cu dragul,suntem feriți de zeci de perechi de ochi iar eu mă dau drept altcineva.adăpostiți de orice tumult.ne iubim
 tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic
 grijile sunt puțin mai departe, mănânc prăjiturile puse de mama după care mă întorc în pat.e lacom ,și eu la fel.
 *   peremptoriu   aici m-am strecurat mai ușor printre ei,de parcă aveau brațele făcute din jeleuri. am avut curaj.mai întâi să îi măsor.tot aici nu îmi mai este frică,suntem o adunătură de omizi care lasă dâre pe un pervaz.un fel de  <<bună ziua>> al oamenilor plecați de acasă.mi…

talmeș-balmeș

* cupiditate
          amintirile se îngrămădesc şi mă imploră parcă să le mai dau răgaz,să le trăiesc de una singură pentru o ultima oară.v-am păsuit destul,şi,dacă vreţi să ştiţi,nici nu ştiu cât mai însemnaţi de fapt.nu mai ştiu a distinge între voi,aţi fost ori nu ale mele ? închipuire ? şi dacă nu,atunci cu cine va împart ? -întunecimea impersonală dintre extremele vieţii mele nici vouă nu va mai ajunge timpul pare-mi-se, înţeleg ,de asta trageţi  de mine în halul ăsta                                           la un moment dat veţi subcomba,şi apoi,cine să va plângă ?  
* iubire                                                       la un moment dat am fost grasă şi obosită
     mă gândesc că am căutat oameni cărora să mă plâng de cât de grasă şi obosită eram,ei se plângeau la rândul lor şi o tot ţineam într-o plângere până în momentul în care fiecare dintre noi a început să se iubească .apoi,ne-am lăsat în pace,eram fericiţi. -    când eram mai mici, cu vreo două luni în urmă,stă…

nostalgia

ne aşezăm pe banca de lângă staţia de taxi-uri & nu se întâmplă nimic : ei,scuipă plictisiţi ,ascultă la noi,îţi zic eu
ascultă cum scâncesc & mă poticnesc în timp ce încerc să dau afară bila asta leneşă care s-a tot dat de-a dura la mine în stomac azi ori de sute de zile
    cel mai des mi se întâmplă în tren
atunci când nu adorm cu gură întredeschisă iar balele nu mi se scurg de la barbie până la podul palmei şi dincolo
    iar tu sforăi ,mai avem 10 minute şi ajungem acasă
te trezeşti la şi 48,după care te aşezi lângă mine,iar eu mă gândesc cât de repede vreau să ajungem pe banca aia scorojită & să îţi spun dintr-o suflare totul
    astăzi un copil a ţipat în metrou,cu o mâna la piept ţinea un urs maro,cu cealaltă ,strângea cu putere cât a putut cuprinde din braţul maică-sii
    am zâmbit
    apoi am văzut sute de picioare  de oameni pe care nu îi cunosc şi m-am gândit cum par sandalele mele pentru ei mai ales dacă ar ştii ori şi-ar da seama că nu le-am spălat de c…

identitate

adevărul este că nu am nimic de povestit         în ultima vreme mă gândesc numai la cum mânca mama salată orientală în pat cu doar câteva ore înainte de a mă naşte/ mi se pare un lucru tare simpatic/avem şi acum bolul cu pricina,asta pentru că nu dăm banii pe veselă aşa cum dăm pe mobilă şi electrocasnice/
      mamei îi place să păstreze tot felul de chilipiruri pe care să le ascundă în fiecare dulap sau după  fiecare fotoliu cumpărat/ e irezistibilă atunci când argumentele ei se rezumă la *aşa vreau eu ** şi,mărturisesc sincer că aş lua-o în braţe dacă nu aş ştii cât e de irascibilă -
     de fiecare dată când fac curăţenie în camera îmi dau seama cât de mult semănăm/nu ştiu în ce măsură e un lucru bun,tata ar spune sigur *nu*/ păstrez-de la ciornele pe care îmi aranjam ideile pentru eseurile la istorie ,ori coli pe care desenam buze,păpuşi şi flori până la ambalaje de bomboane,şi,mai rău, demachiantul expirat de acum un an / ca să fie şi mai personal,îndes toate astea în serta…

poveste de dragoste improvizată

nu am ştiut să îţi vorbesc, prin urmare,m-am apucat să-ţi muşc buricele degetelor crestate ca nişte boabe de strugure ,
mi se întâmplă des,mai ales când sunt panicată,să prind,fără să vreau,mici fâşii de piele sub strânsoarea palmelor ori a buzelor  ;
nu te-ai speriat niciodată,ba mai mult, m-ai sărutat cuminte pe creştet -
lăsată în voia mea, cu mişcări lipsite de graţie, asociate mai degrabă cu cele ale unui pui de găină,am început să-ţi cutreier,total dezorientată, palmele
brăzdate de tot felul de linii ,paralele,curbe, trasate haotic şi pline de sudoare,
nu mi-au dat prea multe de înţeles,afară de faptul că vei trăi mult,iar asta mi-a fost suficient,
apoi,în timp ce dormeai,ţi-am luat chipul la întrebări şi mângâieri duioase, asemenea unei mame care-şi leagănă pruncul pe genunchi,
uşoara încruntare a sprâncenelor,buzele întredeschise,nasul asemenea unei felii de pepene fac din tine un deliciu cât se poate de uman,
-nici dacă ai vrea nu ai dormi aşa frumos ,
nu ţi s-ar mai schimono…

(ne)legat

în fiecare noapte de iulie - mai ales după două
cuplurile fumează ţigara  de după
pe scaun,cu genunchii lipiţi de bărbie ;
ori coatele sprijinite de pervaz
în fiecare noapte,
e între îndrăgostiţi o linişte şi un zbucium
şi atât.
îşi caută tălpile reci prin întuneric,
îşi caută boxerii,sutienele,ceasul,cheile,
sufletul de prin cearseaf ori podea,
sensul,( ?)
se amuză ori filosofează ;
îndrăgostiţii sunt o catastrofă nemaipomenit de -
delicioasă
când îşi îndeasă romantismul într-o cutie de prezervative,
când se adulmecă,admiră,adapă
ori (se) sărută zgmotos ,cu ochii aproape închişi,
şi,oricât de mult ar încerca să-şi intre pe sub piele,
îndrăgostiţii se apropie cel mai mult atunci când-
adorm cu spatele unul la celălalt

examen1

Aflată într-o continuă chestionare pe melodii sentimentale,motivaţionale (?)
plin proces de restructurare
mă îndrept către omul pe care-l vreau
( oare ? )
interiorizare
în socializare
Dăm afară.Dăm pe afară.Dăm.Din plin dăm-
Statistic :
2 tone de alimente anual
250 g rahat zilnic
La fel de bine, digerăm cuvintele altora, le dăm cu zahăr pudră cât cuprinde,şi,la sfârşit,bem şi un pahar cu apă.Procesul era invers.( -20 de sutimi)
Problema e că zahărul pudră e mai bun pentru gogoşi.Ce se întâmplă dacă pui zahăr pudra în compoziţia pentru budincă?
R: Un rahat
Mănânci budincă totuşi ?
R: Da
Miezul problemei
Alte explicaţii sunt de prisos-
Neconfirmat,însă foarte probabil, la fiecare patru ani, - Oamenii se desprind şi se transformă în Oameni şi mai mici-
ca nişte piese de puzzle pierdute sub pat,
şi noi ,în vâltoarea lumii, ducem în cârcă o parte din întregul Celuilalt,
până într-o zi,când, Mama mută mobila prin casă ,şterge,lustruieşte,aspiră, piesa de puzzle,şi cu ea, pânzele de păianje…

exil

Îmi plac Oamenii.Mai cu seamă cei care Nu mai sunt.Nimic pentru mine.Ori pentru alţii.Se fac una cu Trecutul.Se scurg în el,până când, se transformă în pulberele alea de praf pe care le inspiri inconştient.
Azi suntem Totul.Mâine suntem Nimicul.Ne întoarcem unul la celălalt.Ori ne întoarcem Spatele.Ne dăm coate,şi ne învârtim Unul în jurul Celuilalt până când,ameţiţi,ne întindem pe trotuar.Şi lângă noi,sunt alţii. Care-şi trag sufletul înapoi.
Nu mai însemn.N-am mai dat un semn.N-am mai scris în semn de.Nimănui.M-am pierdut în timp de Oameni.Iar ei s-au pierdut de mine.
Amintirile s-au călcat în picioare.Numele s-au amestecat.Mâinile se strâng şi se împletesc.În zadar.
Acum,că nu mai ştiu nimic despre Voi,cred că e timpul să o luăm de la capăt.Să fim străini.Iar asta să fie o stare permanentă.Străini la nesfârşit.Nu ne-am fost de folos decât în măsura în care ne-am ocupat Timpul.
Confesiune-
M-aţi întristat tot Timpul ăsta.Şi,cu fiecare zi care trecea,îmi doream să plecaţi mai repede.…

Fetiţa cu Chibrituri

Acum trei luni ţi-am scris trei versuri .Le-am şters.La două zile după.Era un fel de poezie.Poezie,poezie,numai că nu pe hârtie.Înfăşurată-n pixeli şi ceva ce n-am să înţeleg curând.Un fel de târâtoare,vierme sau ceva , care mişună prin mine când pleci cu trenu' de cinci ,duminica. Nu avea semne de punctuaţie,în general,rigorile asta mă chinuie.La fel ai făcut şi tu când,ai pus trei puncte între noi iar eu am vrut să pun o linie, de pauză.M-ai oprit.La timp şi la semafor.Ideea e că ai prăpădit toată poezia în noaptea aia.Din mine.Dintr-un Word.
  Au prins Viaţă.Râdeau.De mine.Cu poftă.Mi-a fost teamă.La fel cum îmi e de grupuri restrânse.Mi-am tratat cuvintele de prea multe ori de la distanţă, motiv pentru care, atunci când m-au sufocat,nu am ştiut ce să le fac. Erau trăite.De mine.Erau vii.Dansau în jurul meu.Apoi,erau înăuntrul meu.Cuvintele mele aveau mâini,ochi,buze.Se căutau între ele, prin gânduri,intestine,prin celule.Erau curioase.Scormoneau.Foşneau.
  Eu.Mă strângeam î…

Anamnesis

Ce nu spui la timp se va spune-n tine zile-n şir.Ce nu spui la timp îţi va sfâşia stomacul într-un final, şi-apoi , unde să-şi mai facă fluturii cuib?  Ce nu-i spus la timpul Lui, e bun şi mai târziu.În scop informativ.Pentru suflet.Pentru bătrâneţe.Pentru - ''Ce se întâmpla dacă?'' Scăpat de regrete nu eşti, dar, cu ocazia asta se împarte la doi.Comunizăm regretul. Să fie marxist.Da' să nu uităm că n-a fost eficient.Însă nici scăpaţi de el n-am fost.Aşa că împarte,împarte Regretul şi împarte Nerostitele cu Omul de lângă. Ce se întâmplă? Cuvintele se mută pe retină.Pe pleoape.În stângăcia paşilor.În fiecare înghiţit în sec.Se mută-n insomnii şi în jurnale. Omul devine prea mult lui însuşi. Iar dacă asta ar fi un lucru bun, ar însemna că-n Om şi pe Pământ trebuie să plouă tot timpul. Timp.Timp.Timp.Oameni.Cuvinte.Timp. Cuvintele fac Oamenii durabili în Timp.Şi invers. A tremura, şi nu de frig,înseamnă a simţi.Iar dacă simţi, cutremuri Lumea.Din tine.Din alţii.

spune nu

Imagine
ne-a murit Noaptea ,şi a scurs tot timpul din Noi
aşa cum se scurge Prezentul în Trecut
undeva pe-un Bulevard,Doi tremură
- de frig,
şi poate din asta-i făcut-o Sâmbătă -
frisoane,frică,fericire,f(dor)
ce-nseamnă Liniştea?
îngheţată cu iaurt şi caramel
ce faci în fiecare Duminică?plec la cinci ,
dar Vineri? tot la cinci
şi-n restul Zilelor?îmi trec Iubirea în online
aş vrea s-avem braţe mai lungi,să mă-nfasori cu tine,
să fiu cu tine e ca şi când aş câstiga zilnic la pariuri,
dar n-am sigur de unde să ştiu, n-am încercat să pun până acum,
dar am văzut oameni fericiţi din asta''ba,eşti nebun? două milioane''
ştiu.
că nu eşti tot timpul cu atunci când eşti lângă mine,
cu gândul
ştiu că mai pleci în alte direcţii,
când stai la masă şi te uiţi spre ieşire
când stai la masă,ţi-e mâna departe şi cuvântul mut,
nu eşti aici
atunci mă-ntreb cel mai mult ce căutăm noi acolo,
de ce-mi mai încălzesc genunchii sub hanoracul tău,
ai buzele uscate şi ochii umflaţi,
-oamenii gândesc …

297 de cuvinte

Imagine
Omul e un Purtător.De psihoze.De nevroze.Frustrări.Dor.Cearcăne.Iubire.Egoism.Obsesii.Convulsii.Purtător de cuvânt.De vină.
De ce?
Face şi preface viaţa în rutină.
La o analiză atentă,murim de multe ori.
Murim şi nu ne află nimeni.
Nu ne ştie,nu ne întreabă,nu ne spune,nu ne vrea.
Răsucim cheia în uşă de două ori,închidem ferestrele cu grijă şi tragem jaluzelele,noaptea.De cele mai multe ori murim noaptea,de cele mai multe ori de dor şi grijă.
Rare şi frumoase-s ceasurile-n care din prea mult bine,îţi iese râsul din piept şi se-mprastie pe pereţi,pe tavan,pe gresia din baie.Leşinat,pe mocheta din hol,cu fericirea-n jurul gâtului.
Cum doarme un om fericit?La fel de prost ca unul nefericit.Deloc,ori prea puţin,pe burtă ori pe-o parte.
Ce e viu şi ce se stinge în noi? Dragostea.
Ce ne rămâne? Tot ea.
Trecem zi de zi pe lângă oameni,ne dăm coate,ne îmbrâncim.Oamenii mestecă gumă şi aşteaptă autobuzul,scriu mesaje pe trecerea de pietoni,îşi uită umbrela acasă,nu gândesc pentru ei,nu gânde…

Metrou -

Imagine
2

     M-am gândit.La cum se desprind oamenii.Încet.Siguri.Că nu vor mai prinde rădăcini în acelaşi loc.Şi poate aşa e.Legea pământului.Legea firii.Poluarea.Urma.Omul nu-i altceva decât un amestec de materie din alţi oameni, plus amintiri, insomnii,întrebări şi exclamaţii.Restul e doar zgomot suprapus tăcerii şi invers.Să umplem spaţiu,să umplem timp ,până ajungem la saturaţie.Cu toate astea, oamenii se plâng că-s goi.Prea goi şi plini de sine.Asta ar explica multe.Dacă din ţărână ne-am născut şi tot acolo ne-ntoarcem,mă întreb totuşi cum de ne mai suportă pământul uneori. Ori cel puţin,cum de îi iartă, pe cei ce-l calcă şi-l mânjesc ,pe cei ce nu lasă-n urmă, un copac, un bulb de floare,ori  cel puţin o speranţa că, într-un fel sau altul,toţi suntem frumoşi.
Mai suntem frumoşi?În melodii. Şi poate la beţii.Ori poate, la câteva luni după ce.Ni se iartă greşeala,ori o uităm noi.Într-o primă instanţă, omul îţi uită bunele ,şi-ţi reproşează răul , ori, şi mai brutal, te-nconjoară cu el,…
nu stiu de ce am scris asta

Dragostea mit sau dragostea boală?

Imagine
Nu încape îndoială,să-l iubești pe altul presupune mai întâi de toate să te iubești pe tine.Pe tine.Lipsit de orice constrângere de ordin exterior.Am capitulat însă,nu știu despre voi.
 Începutul presupune un sfârșit.La fel și dragostea.Mai ales dacă e văzută ca o practică politică sau simplu joc de societate.Și cred că atunci am și renunțat s-o mai cred,ori cel puțin, să mă mai gândesc la ea.A fost vândută pe treizeci de arginți,nu știu de cine,și nu știu de ce, însă,lumea și-a primit răsplata într-un final.
 A fost subiect de filme, romane,s-a vândut în milioane de exemplare,văzută de atâția iriși în cinematografe, acasă sau pe ascuns la birou.Și totuși,cu cât îți era mai accesibilă,cu atât fugeai  de ea.Nu știu dacă a fost adusă la cunoștință  cum ''trebuia'', i s-a oferit totuși alternativa finalului fericit, ce-i drept, nici eu n-aș știi în ce format ar trebui să se prezinte,ori dacă e neapărat ,în primul rând pentru că n-am cunoscut-o, în al doilea r…

molii

Scurt moment de reculegere pentru momentele în care nu-mi găseam liniştea în pat la gândul că, n-am să iubesc,pentru momentele în care am crezut singurătatea o pedeapsă,sau omul veşnic.
Drept e că nu iubesc acum prea multe,ori mulţi,dar nici nu am iubit.Dar pentru astea sunt făcute scrierile de cinşpe ,şaişpe ani,nu?Să-ţi dai seama câte n-ai făcut ,crezând de fapt că dai totul.Să îndrăgeşti omizi,fără să ştii că fluturi ajunşi,îşi vor lua zborul.
Ruşine,şi plâns şi râs s-adună,căci nimic din ce era p-atunci nu mai e.Nici măcar eu.Şi mă gândeam că poate o rămâne puţin gust amar,o vorba bună,o amintire,dar mi-s şterse toate ca şi când n-au fost.De nu le-aş fi scris, de mult mi-erau pierdute.
Nu ştiu cât de mult mi-a plăcut postura de ''victimă'',dar acum ştiu că-mi pare cea mai tristă dintre toate.La fel ca scuzele alea pe care mi le mai ceream,scuze care-n fond, anulau ceea ce eram eu.M-am renegat de atâtea ori,nici nu-i de mirare că mi-a luat atât de mult să mă accept,…

când şi cum să-ţi iei ''tălpăşiţa''

Imagine
Plec.Întotdeauna prima.Nu-mi place să fiu dată afară,şi nici să fiu privită în timp ce mă leg la şireturi şi car de dor,de mine, de valiză.Privirile altora mă incomodează,mai ales ale celor care nu mă mai iubesc,din cine ştie ce motive, sau , mă rog,ale celor care ''nu mai'' şi-atât.
În general,când oamenii ''nu te mai'' , posibil să-ţi vadă chiar şi noroiul de pe talpa adidasului,iar eu,nu îmi spăl niciodată adidaşii ,mai ales pentru că nici măcar nu am unii,dar ,era aşa ,un fel de a spune că atunci când omul devine obositor pentru ochii şi inima altui om , începe să apară ,poate cum e el de fapt,sau poate cum n-a vrut să fie.Mai urât, mai agasant,mai gol,iar pe mine ipostaza asta, nu mă avantajează.Nu de altceva, dar n-aş vrea ca celălalt să înceapă să îmi spună că nu mă spăl pe mâini atunci când mă duc la masă, sau că, vorbesc în somn.E chestie de imagine, să laşi o amintire frumoasă omului cu care ai împărţit timp , idei, gânduri,mâncare,nopţi, ber…

confesiuni

E bine să  lași să  treacă. Relațiile.Oamenii.Viața pe lângă tine.Uneori. E bine să  îți lași rănile să se usuce la soare,fără a le bandaja.Lasă să cadă.
 Desprinde-te cât mai usaor.De oameni.Cât mai ai timp.Căci brațele care nu-ți mai sunt casă,urmează să te sugrume.Și-apoi,cine să te adune? Relația trasă de mâneci și cârpită e tot un fel de dragoste neîmpărtășită.
 Am simțit.Destule.Într-o singură zi.Frică.Omizi.Fluturi.Am simțit cum e să vrei să-ți fugi din minte.Am simțit gânduri cum dau năvală ,cum te pun la zid și cum singura scăpare e să spui tot.Am dat afară.Binele și răul.Am recunoscut.Că-s slabă,că nu știu.Că vreau mai mult de la mine,de la tine,de la alții,dar că nu sunt pregătită să primesc.
 Mi-a fost frig.Mi-am scos inima și-am așezat-o în niște palme calde.Mi-ai pus-o la loc,nu știai ce să faci cu ea,nici eu n-aș fii știut oricum.
 Am plâns.Dezamăgită,fericită.Iar la final , m-am simțit împăcată.Cu mine.Cu tine.Cu lumea.Omul tre să fie sincer cu el și cu cel din fața…

despre Ana s.a.m.d

Am zile-n care iubesc viaţa.Nu că în alte zile n-aş iubi-o,doar că nu am timp de ea,nici de cea din mine,nici de cea ce îmi e în jur.În alte zile,mă mai bag în viaţa&nbsp;altora,aşa,să le fiu sprijin,să le cos vreo rană,sau mai ştiu,şi-aşa mă uit şi mă tot uit. Dar azi,recunosc,azi am iubit viaţa.Am scos-o la plimbare.Eu şi ea,atât.În linişte,pe trotuare pline de zăpadă pe aici mai curată,dincolo de-un alb nuanţa jegului,dar a fost frumos.Mi-a spart faţa aerul rece,când şi când un om grăbit mai îmi dădea un cot,când şi când altul se uita la mine ca şi când n-a mai văzut,ca şi când n-am mai văzut om până atunci,blocuri sau soare.
Mi se întâmplă să mă uit la prieteni,să mă uit la mama,să mă uit la stele,ca şi când , e prima oară.Ca şi când,eu n-am ştiut ce-i ăla soare cu dinţi,eu n-am ştiut ce-i aia stea căzătoare.Aşa-mi găsesc eu bucuria de cele mai multe ori.D-aia renunţ eu greu la amintiri,că undeva prin colţul conştiinţei mele ,eu le văd încă noi şi încerc să le trăiesc la fel.Î…