Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2015

despre cum mi s-a făcut dor iar ţie ţi s-a făcut foame

N-ai ştiut ce să faci cu inima mea ,aşa că ai mâncat-o . Cu poftă.Muşcături serioase ,hotărâte.Cinci minute şi eu zăceam lată pe podea. După?Ai scos pachetul de şerveţele şi te-ai şters frumos la gură.
''-Ce faci?''
''-O să plec ''
''-De ce?''
''-Nu cred eu că merge toată treaba asta.''
''-Ai nevoie de ceva?''
''-Dacă tot ai întrebat,aş vrea puţin zahăr.''
''-N-am.''
''-Mama mă-sii de zahăr ''
Sfârşit.

decret

vreau să îmi umplu viaţa-
să ies, să ies cu oameni trişti,ori oameni veseli,
oameni care vorbesc mult,ori oameni care-mi oferă liniştea lor,
cu idei,ori fără,
ochi verzi sau căprui,
care-mi mângâie rănile sau îmi împletesc părul,
să ies
să respir altă viaţă,
afară de cea din camera ta.
vreau să-mi umplu viaţa-
numai pentru a o goli de tine.

oamenii şi animalele din ei

Imagine
Omul nu o să înceteze niciodată să surprindă.Ori să se joace. Cu celălalt.Că a schimbat păpuşile ,ori cuburile cu strategii ''politico''-sentimentale sau plimbări de mână , nu contează.Toată ''alergătura'' asta după aflarea unui ''x'' care să-ţi întregească,pare-mi-se,viaţa, presupune aceeaşi finalitate : câştigi,sau pierzi ,ori nu faci nimic pentru că nu eşti bun nici la sport,dar nici la mate.
Mi se pare un act justificabil să încerci,pe cât se poate să îţi cauţi ''jumătatea'' de om,mai ales după o serie de dezamăgiri care te-au dezintegrat , mai ales pentru că omul nu îşi este suficient sieşi ,nu pentru totdeauna.
Însă,problema apare în cazul omului care trişează.Problema stă la linia de demarcaţie dintre '' joc'' şi ''bătaie de joc'' , linie fină , care ţine mai mult de respect decât de un pas greşit.
Ce poţi face cu o inima rănită? La prima vedere,nimic,doar să te bucuri că o inimă nu…

tratat de pace interioară

Imagine
Sufletul meu se află într-o stare conflictuală :  latura apetenta mi-a asediat latura raţională. Aş putea spune că-i un fel de boală, iraţională,ce se da spirituală,dar în fond e doar carnală.
Chinul şi nenorocirea derivă din faptul că , de bună voie şi nesilită de nimeni am refuzat orice fel de tratament,şi m-am găsit astfel, cu o raţiune strangulată de mâinile tale într-o dimineaţă de noiembrie ;ai atârnat-o de tocul uşii,şi ,ceva mai jos ai scris cu majuscule : ''Am câştigat''.
Corect.
Ai câştigat.
Pentru un om care nu de puţine ori a ales mai degrabă plăcerea intensă decât evitarea durerii,nici măcar n-aş putea face recurs. Să verific justeţea prin care mi-ai luat tu minţile şi le-ai agăţat în cui  e inutil. Ai procedat aşa cum a cerut-o situaţia. Mijloacele au fost dintre cele mai bune,chiar dacă finalitatea a fost, mai degrabă , rece şi lipsită de substanţă.
Partea bună e că îmi asum. Partea proastă? Că n-am puţin bun simt faţă de sufletul meu ,şi,nu mă pot …

Marţea e despre nimicuri

Trist nu e că adormi pe bancă,şi nici că începi să sforăi sau că îţi curg balele pe mâneca stângă.Trist e  să vezi plictiseala unor vânzătoare care mănâncă pufuleţi rezemate de-un perete. Ori să te întrebe cineva cât e ceasul.
Plictiseala-i boală.Contagioasă.Se ia prin atingere,schimb de salivă cu un om care sărută mecanic, se ia printr-un ''Bine''  la o întrebare de genul : ''Ce faci?'' .Pentru că d-aia te simţi ca un vierme, d-aia te simţi gol după ce ai o conversaţie de duzină,ori,după ce , singura ta plăcere într-o zi de muncă cu un program de 8h e să mănânci pufuleţi la 50 de bani şi să discuţi despre..vreme.
În orice caz, lângă plictiseală se alătură şi copilul ei, şi anume, ''flirtul'' fără cuget ,mai exact '' Fata, cât e ceasul?''.  Şi uite din cauza asta,oamenii se evită pe stradă.Pentru că , de cele mai multe ori, după : ''E 13:30 '' ,cineva te întreabă şi ''Unde te duci?'' , …