Postări

Se afișează postări din iunie, 2015

proces verbal

''[..] Trebuie să scrie numai aceia care au ceva de spus. [..] '' Eu ! Eu am ceva de spus - pe tine.Da,află că astăzi te spun lumii,te dau de gol.
Dau lumii de ştire,în neştire c-ai dispărut.Dumnezeu ştie unde,eu nu am încercat să te caut,a trebuit mai întâi să fac curat,să strâng după tine ,ca în zilele bune când ţi-adunam tricourile de pe gresia rece din hol  şi le băgam la spălat cu zâmbetul pe buze. ''O să fi o soţie atât de bună'' , ce spuneai?Mai degrabă m-am transformat într-o nevastă disperată care se uită la Neveste Disperate. Dar asta-mi trebuie mie acum? Să te jelesc când mai am atâtea de strâns , aparate de ras şi sticle de bere lăsate în spatele televizorului , şi pachete de ţigări uitate pe balcon,cine ştie cum ,pentru că tu fumezi ,sau mă rog,fumai întotdeauna  dimineaţa, la prânz,seara plus atunci când erai nervos, fericit sau după ce făceam sex. Fumai tot timpul,cum Dumnezeu să le fi uitat pe balcon? Nu ai cum să-mi răspunzi ,aşa este.…

jurnal

[..] . Eu am urcat scările-n linişte până la etajul trei,am căutat cheile nervos în timp ce incercam să-ţi trimit un mesaj.Mi-a dat eroare şi-am spus că *poate se întâmplă ceea ce trebuie*. Tu ai luat un taxi,iar eu m-am descălţat şi-am aruncat hainele pe hol,şi m-am întins în pat doar c-o pereche de şosete-n picioare.Nu ştiam cum să-mi mai adun sufletul,aşa că m-am strâns cum am putut ,m-am învelit şi-am sperat că a două zi dimineaţă să nu mă deşir.Telefonul l-am lăsat pe noptieră,întors,ca orice om care-şi respectă statutul de fraier,crezând că peste noapte sigur primeşte un mesaj şi o să fie surprins.Într-adevăr, a două zi dimineaţă aveam o durere îngrozitoare de cap,şi-un mesaj în care mi-ai scris că ai ajuns cu bine acasă,însă,tot în acea dimineaţă tu nu mă mai priveai pe mine,iar eu ştiam că m-ai scos cu grijă din viaţa ta.

scurt moment de reculegere

O poveste cu un final adevărat,deloc pompos şi total lipsit de dramă. După luni întregi în care ai fost prioritar în gândurile mele şi chiar ai îmbrăcat o formă uşoară de paranoia , am ajuns în punctul pe care l-am tot amânat cu tot felul de lamentări şi febre musculare: noi nu putem fi noi,pentru că eu nu mă divid la doi,şi mai presus de toate tu pe mine -nu,tu cu mine -nu.
Nu nimic,dar nu-i nimic. Cine a zis că momentul în care şi crush-ul tău te place se numeşte imaginaţie, nu a fost deloc nebun,ci doar suficient de resemnat şi înţelept.Mi-a plăcut totuşi să te numesc momentul meu de rătăcire, însă nu şi ideea de : ''niciodată al meu''. Dar ,hei,de unde atâta egoism? Să cred că totul mi se cuvine mie. Mie. Timpu' şi spaţiu' au fost făcute ca să nu mi se întâmple mie toate-n acelaşi timp.
Ştii ce-mi mai pare mie înţelept?Că nu ne ştim.Partea asta cu spune-i tipului tot ceea ce simţi nu funcţionează chiar mereu,dacă ştii că nu ai nimic de câştigat, ar fi mai b…

eu/noi

prinţu' tău nu e p-aici, ori poate se ascunde sub haine de cerşetor.încetează să  tot cauţi cu privirea-n fiecare pereche de irişi pe care-o întâlneşti în fiecare dimineaţă. nu e nimeni acolo,ori cel puţin,nu eşti tu. în ochii lor nu e povestea ta.
omul tău nu e în tipu' cu cămaşă în carouri, nici ăla în tricou, sau ăla cu tenesi negrii şi rupţi în vârf. nu e nici în cel care îşi bea cafeaua în fiecare dimineaţă pe balconul de vizavi, şi nici 'ăl de te-a călcat în noaptea aia şi apoi şi-a cerut scuze şi te-a sărutat pe frunte. al tău se-ascunde, sau e doar prost, încă n-am aflat, dar dacă în momentu' asta nu te-aşteaptă nimeni în scară gata să te ia în braţe sau să te facă una cu pereţii şi să te sărute până scoate toţi dracii din tine, înseamnă fie c-al tău a uitat drumul spre tine, fie că nu vrea azi. înţelege.
restu' e o glumă proastă,auzi?o glumă proastă.tu şi-al tău o s-aveţi povestea voastră, şi-o să fie o mare chestie, decizională, instinctuală , nu un acci…

umplutura conştiinţei mele

dacă aş putea caracteriza plictisul în care mă aflu de-un timp,pe care , paradoxal,nu mi-l acord, m-aş putea identifica cu uşurinţă în rândul celor care luptă pentru titlul de : omul pauzelor,lungi şi dese, fără succese.
pentru că am înregistrat în ultima perioadă mai mult gând decât faptă, mai puţin din bine,mai mult din rău,şi-am conştientizat . şi doare, la fel ca bila pe care-o vomit după nopţi în care-mi refuz somn dintr-un soi de prostie masochistă. de mi s-ar oferi posibilitatea să fiu o opera de artă,cu siguranţă aş fi un tablou de-un verde şters, şi m-aş împrăştia pe toată pânza ;în nuanţe care mai de care mai deprimante, şi , că să fiu completă, aş adăuga un punct negru,undeva prin centru,aşa,să nu fie omu' atent la întreaga mea mizerie.
n-am simţit niciodată viitorul ca până acum. nu l-am simţit cum mă înţeapă între coaste,cum îşi întinde latu' în jurul gâtului meu şi-mi şopteşte c-un iz de perversitate demonică-n ureche: '' ei,şi acum ce?!''. acum n…