Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

dacă

Nu am mai vorbit, nu că am fi ajuns undeva ,însă mi-ar fi plăcut să păstrăm legătura. Să mai am dreptul de a te deranja oricând cu tot felul de nimicuri.De fapt,noi vorbeam numai despre nimicuri,iar singurele momente în care aveam curaj să ne mărturisim ceva cu adevărat serios erau poveştile alea ,pe care le inventam de obicei când aveam amândoi un pahar de vin în mână,întotdeauna sâmbătă seară.
 Iar la un moment dat,eram atât de luaţi,încât râdeam din orice,şi ne atingeam din când în când umerii ,mă treceau fiori,să ştii. Însă continuam să râd,până când, am început să cred că totul e o glumă. La fel ai crezut şi tu.Şi-am petrecut atâtea dimineţi împreună,şi-am strâns atâtea mesaje de noapte bună,încât,să vorbesc şi să fiu în preajma ta,devenise cumva un soi de instinct.
  Drept să-ţi spun,mi-a plăcut la noi faptul că ne-am învăţat subtil să nu avem prea multe aşteptări unul de la celălat,şi cu toate astea,eram tot timpul acolo unul pentru celălalt. Pentru asta o să ai mereu…

joc si joacă

închide uşile,
       şi-aruncă cheile,
       eventual,şi hainele
       spune-mi , tu crezi în dragoste? /
       nu îmi răspunde acum,
       vreau să te privesc cum,
       te dezbraci, şi te ataci,
       cum nu mai ştii să te prefaci,
       că n-ai ştii ce şi cum îmi faci,
       de mă transformi din flacără vie-n cenuşă,
       zici c-ai lăsat haina după uşă?
       prea bine,apropie-te de mine,
       sărută-mă-n semn de :
      *iubito,azi fac dragoste cu tine *,
        azi îţi iau sufletul,
        îţi schimb umbletul,
        azi suntem doi pe-ntreg pământul,
        azi construim un imperiu pentru doi,
        şi totul se rezumă doar la noi,
         un singur unu,şi-un singur doi,
         întinşi pe patul ăsta,
           -goi,

* memorii *

August
    Îmi lipsesc nopţile alea.Le-am regăsit azi când făceam curăţenie,teribilă muncă,trebuie să recunosc.N-am putut să le arunc la gunoi.E aşa,dovada că eu cândva am fost -vie-. Eu cândva,am fost fericită şi tu mă aşteptai la colţ de stradă pe ploaia aia torenţială. Fără umbrelă,doar două braţe să mă cuprindă în caz că,aveam să fug la adăpost.
    Erai mai frumos când nu era nimeni în jur.Era frumos când mă puteam bucura numai eu.Exclusivitate.
Erai al dracu de frumos în noaptea aia.Hotărât.Calm.Atent.Atent la cum să-mi arăţi că ţi-a fost dor de mine.Fără urmă de minciună sau exagerare,nimeni nu mi-a mai luat sufletul aşa în braţe ,nimeni nu m-a dezarmat şi dezbrăcat aşa cum ai făcut-o tu.Îţi simţeam privirile cum se joacă pe fiecare parte din mine ,şi mă gândeam cum să fac ca,atunci când traversez să nu mă împiedic.
   M-ai prins prea bine,aşa-i?! Cum m-ai făcut să trec brusc de la starea de legumă plouată,la fată frumoasă în naturaleţea ei,în părul ud,şi hainele lip…

chichiţe

Oamenii nu mă mai dezamăgesc în măsura în care eu am învăţat să nu mai am aşteptări de la ei.Ori poate-am învăţat eu să mi le rezolv pe toate de una singură.Far' să-ntorc privirea să văd dacă-i vreunu în stânga sau dreapta.Unu dintre aia care-s cu :''Eu o să fiu aici.'' , ''Nu o să plec niciodată.''.
   Iubesc cuvintele.Şi le urăsc în acelaşi timp.Însă interzic folosirea unora asemenea : ''niciodată'' , ''ai sprijinul meu indiferent de situaţie '' ,''rămânem prieteni.''.
    Oamenii vin şi pleacă..Subliniez : oamenii vin şi pleacă .Oamenii nu prea rămân.Că-s instabili şi trişti,că au un trecut pe care-l leagă de prezent,sau au viitorul prea orbitor în ochi. D-aia zic că eu încerc să nu mă mai supăr,ca şi eu le-am avut pe ale mele .Oamenii sufera de sine şi de singurătate.Iar eu sunt om. Concluzie simplă,banală,stupidă.Concluzie firească.
     Alta-mi era problema,legată de acel : ''nicioda…

I slithered here from Eden just to sit outside your door

Asupra unui  singur  lucru am fost de acord amândoi : ne-am iubit.Nu la fel de mult.Nu în acelaşi timp.Nu cu aceeaşi intensitate,nu în acelaşi mod,nu pe aceeaşi coordonată spaţio-temporală. Însă ne-am iubit.Şi o să subliniez asta ori de câte ori mi se oferă ocazia pentru că în realitatea asta ,în prezentul asta comprimat în rutină şi monotonie * iubirea* pe care-am fost în stare să o port a fost cel mai palpabil sentiment de care am avut parte.Şi tot *iubirea* asta m-a făcut să mă simt vie.
    Ţi s-a întâmplat vreodată să îmbrăţişezi pe cineva,ori pur şi simplu să îţi aşezi corpul ostenit lângă al lui şi să simţi cum te săgetează viaţa?.Cum trece prin tine,cum te absoarbe,cum te umple,şi te face să te simţi ca şi când tu ai aparţine cuiva.În momentul ăla te simţi  cea mai importantă parte din univers.Te simţi parte din partea primului întreg . În mintea mea se auzea altfel,şi celulele mele au receptat informaţia asta ...Au tresărit şi fremătat cumva de dorul tău,cumva de dor de via…

The only heaven I'll be sent to ..is when I'm alone with you—

te scriu şi te-arunc lumii,      i te aşez în palme.      îi aştern pe braţe,      cea mai frumoasă combinaţie      de dragoste,erotic,inspiraţie,       prinsă-n doi ochi albaştrii-visători       şi gânduri şoptite-n miez de noapte,       cu noi doi plecaţi,       în expediţie,       fără muniţie,       doar buze arzând,        care cuprind,       un om flamand,       un om ce-a stat,       atâta timp sărac,       doar inimi care bat la unison,       şi briza uşoară care vine dinspre balcon,       tu eşti cel mai frumos decor,        mi-era dor să-mi pun dragostea-ntr-un singur om,                   -ce demon,        de nu te-am cuprins tot în cele scrise,         îmi cer scuze lumii pentru cele nezise,         eu iubirea mi-o petrec mai mult cu uşile închise ,

rece

am derulat trecutul meu dimineata asta. ce-am zis că n-o să treacă vreodată,se simte ca şi când nu ar fi existat vreodată. ce-am zis că-i o prostie,mă mai bântuie şi-acum. şi toate dezamăgirile-s numai din vina mea.însă nici vina mea nu e vina mea. e vina genelor.
      şi-mi iau praful de pe retină,şi cortina şi zic:''am făcut eu asta?'' , da' am făcut,şi mai bine să îngrop la doi metri sub pământ şi să nu recunosc vreodată. e cel mai simplu.
 cum de am iubit ce am iubit,şi cum de am ajuns un om mai rece . un om mai greu de impresionat,şi-un om care se chinuie să mai priceapă sau să aprecieze un compliment fără să spună în sinea lui : '' ce tâmpenie'' , ''ce minciună'', ''ce vrăjeală vrăjitoare''.
       ce mă bântuie acum,nu mă mai impresionează.mă sperie numai.în sensul că, am investit totul,şi-am ajuns flamandă. am ajuns asemenea unui cerşetor.mă bântuie doar chinurile pe care inima,conştiinţa ,gândurile şi su…

neutru

am ajuns azi acasă şi-am găsit singurătatea-n uşă,
     m-a îmbrăţişat aşa călduros, cu zâmbetul pe buze,
    ca şi când am fi sortite să petrecem o bună perioada de timp împreună,
    am pus de-un ceai,i-am dat nişte fursecuri
    m-am schimbat în pijamale,
    şi ea la fel,
    am fost la oglindă,m-am convins-ne stă bine împreună,
    nu credeam că o să ne înţelegem atât de bine.

idee

m-a găsit dimineaţa cu tine pe sub gene,
       nu-i soare,e vreme rece,
       îmi iau inima-n palme,
       poate i-o trece,

care pe care?

Nu ştiam de fapt ce rol joci.Până când m-am gândit să mă informez.A fost un şut în fund nespus de plăcut,trebuie să recunosc.Să-mi fie învăţătură de minte că data viitoare să fiu precaută,şi să încerc pe cât posibil să îmi dau seama cu cine încep să vorbesc,sau de cine încep să mă apropii.
     Misterul,atracţia ,intriga,atenţia mea ,s-au transformat într-un zâmbet mândru şi ţanţoş.Cine-i copilul acum?
   ( păcat că nu vei află niciodată)

Sincer

O bună bucată de vreme am crezut că ştiu ceea ce urmează să fac.O spun cât se poate de serios.Ani întregi am ştiut ce cale vreau să urmez,şi nu am lăsat nimic să mă abată de la ''drumul'' cel drept.Mă vedeam undeva foarte bine la o catedră, de pe la şapte ani îmi făceam din ursuleţi elevi,şi le predam din culegerea aia de matematică cu doi copilaşi blonzi pe ea.Gemeni parcă,nu îmi amintesc exact,dar aveau dintîi din faţă lipsă,sau îi desenasem eu cu pixul.În orice caz,îmi improvizasem şi un catalog,şi întotdeauna elevii îmi erau notaţi după interesul pe care îl prezentau faţă de ore.
    Nu ştiu cum se face,însă leul lua tot timpul patru.Nu îmi plăcea pentru că el părea ţanţoş şi ţâfnos şi voia tot timpul să conducă.Adică domnule,iepurele ce are?! Câinele?Ursul panda?! ''Nu-s şi ei oamenii ?''. Cu timpul însă, mi-am promis  să nu fac niciodată diferenţe între elevii mei,decât dacă sunt copiii foştilor colegi pe care nu i-am plăcut.…

de luat aminte

n-ai ce să-mi iei,
          n-ai ce să-mi dai,
          am totul în mine.

scurtă invitaţie la fericire

eu vreau povestea asta.vreau realitatea cu tine.şi ceaiul.şi cafeaua.vreau perechea mea de ochi albaştrii. să mă-nconjoare braţele tale. şi mâinile tale să-mi încadreze chipul dimineaţa. şi vocea ta să-mi gâdile timpanul,şi să-mi bântuie gândurile din cele mai târzii ceasuri. zâmbetul tău.şi cele mai ascunse gânduri.
          fi tu.cu mine.fi tu al meu.

confesiuni

Îmi amintesc şi acum dimineaţa aia rece de toamnă. 5 dimineaţa,în taxi.O singură valiza şi sufletul meu.Stăteam pe bancheta din spate mâini-în mâini ,îmi îngropam faţa în geaca ta ,iar tu  mă sărutai  uşor pe creştet. Eram fericiţi .Chiar îndrăznesc să cred asta.Eram fericiţi.În puţinul nostru,după o noapte în care am bătut fiecare trotuar,şi colţişor de stradă.Noi doi şi un ghiozdan.Un laptop şi-o sticlă de apă.
   ''Am aşteptat mult să vi aici.Cu tine oraşul e viu .'' , cu tine lumea mea prindea contur,nu doar oraşul. Nu ştiu dacă aş mai putea să mai trec vreodată pe acolo.Asta e poate slăbiciunea mea,m-am legat prea mult de fiecare loc în care am petrecut chiar şi câteva minute. De fapt,mi-am lăsat acolo câte o parte din sufletul meu,şi sincer,mi-ar fi mult prea greu să mă reîntregesc,nu acum,şi nu aşa.
     Mă trece aşa un zâmbet şi-un fior când mă gândesc cum ne-am oprit pe băncile alea din centru iar eu îmi aşezasem bărbia pe umerii tăi şi …

cronometru

şaptişpe
        cu patru luni trecute,
         şaptişpe-prag,
          şi decizii lăsate-n spate,
          pentru insomnii,
          ori pentru optişpe aşteptaţi cu,
          zbucium,
          frică,
          patimă,
         zile senine, cu soare,
         şi noroi uscat pe tenesi,
         câţiva lei prin portofel,
         şi monede prin buzunare,
         planuri pentru vară,la mare,
         bronz neuniform pe trupuri aproape goale,
         schilodite de la ger,
         de la gânduri,
         saptispe şi viaţă,
         viaţă cu griji puse pentru ''anii ce vin'',
         bere,
         stele,
         dor de ducă,
         când umblu noaptea ca o nălucă,
         mi-s visele prinse pe tavan,
         mi-e dragostea dusă cu pluta,
         şi obsesiile tatuate pe retină,
         nu-s cretină,
         doar om ce-a fost cândva aproape o ruină,
         şaptişpe  legat de ochi albaştrii,
           şi de lene,
           ca la căsătorie,

dement/a

nu îmi dai semn,
      îndemn,
      să te mai chem?
      ori mai bine..
      mă-ntreb pe mine:
     -cât să-mi mai fie dor de tine?
      nu mi te dai,
      refuzi să te predai,/
      dacă tu stai aşa cu dragostea,
      refuz şi eu să te mai chem..
      -în mintea mea,
       puţin dement ţi-a sunat asta,nu-i aşa?/
      sunt atâţia oameni pe pământ ,
      care nu se mai caută,
      care nu se mai *laudă*
      că le-a făcut iubirea pagubă,
      -în suflet- ,( nu în portofel)/
       atâţia oameni îmbrăcaţi,
       cu prea multe haine,
        acoperiţi de prea multe vicii,
        prea multe măşti,
        mi-ajung atâtea feţe,
        de oameni care continuă să nege,
        că au iubit, şi;o mai fac ,
        şi în ce fel, şi cum,şi cât,
        de-am recunoaşte,
        Terra , ar fi brusc transformată- în Iubire,
         da' omu' e prea masochist să-şi mai permită puţină fericire,
         aşa că am rămas  doar noi, -demenţii,
         şi poate,chiar şi repe…

urme

astazi nu stiu cum sa scriu despre tine,
     te-am ratacit.

despre ce nu am trăit

/  în fiecare seară înainte să adorm îţi iau sufletul şi mi-l ascund sub pleoape,/
                           şi ne iubim la fel,într-un univers paralel
/în fiecare seară înainte să adorm , mi te-aşterni pe gene , mi te-aşterni alene,/
                           pe trup, pe buze,pe timpan şi pe artere,
                                        - îmi treci prin vene,
/în fiecare seară înainte să adorm, eu te respir, şi te mai sper, /
                             şi te mai chem , şi te mai strig pe nume,
                                şi-m-aduc paşii-n gând  la tine,
                                    iar tu cuprinzi totul din mine,

       -cea mai frumoasă pereche de străini ,ia toată dragostea din lume şi o aşterne-ntr-un vis -

complice

şi de-mi rămâi un ''ce-ar fi  dacă '',
  lasă-mă să te mai privesc din când în când,
  să nu uiţi să-mi zâmbeşti înapoi,
  îmi place  să cred că a fost ceva între noi,
  mi-ai fi părtaş la gânduri,
  tu ai ştii cel mai bine,
  cum ne-am privit,
  şi ce ne-am zis,
  cât n-am vorbit,
  dar am fost lângă tine.
  tu m-ai ştii pe de rost,
  cel mai frumos,
   m-ai ascunde atât de bine,
   încât n-ar putea găsi nimeni urme şi date despre mine,
   oricât ar căuta în tine,
    eu sunt cumva separată de alte poveşti,
    eu sunt ceea ce tu minţi că nu eşti,
    eu sunt ce îţi  refuzi şi negi,
    iar tu cel ce-ai putea să mă dezlegi,
    că-n ochii tăi albaştrii nu sunt legi,
    în ochii tăi eu văd doar mare,
     şi-un noi umblând pe nisipuri mişcătoare,
                nu te doare gândul?!
      eu cred că de aş colinda întreg pământul,
  pe jos , zile de-a rândul,
     tot nu aş obosi aşa cum obosesc când mă frământă gândul,
       de tine, de ce ar fi de ai fi tu,
 de m-a…

străin

noi ne cunoaştem cel mai bine din priviri,
      de cele mai multe aruncate,întâmplătoare,
      pe holuri, în cafenea ori la  semafoare.
      noi ne-nţelegem mai bine când fugim unul de altul,
      când ne jucăm de-a ''conversatul'' ,
      la un metru distanţă,
      în gânduri.
      în gânduri ţi-am zis atâtea.
      acolo te-am iubit cel mai frumos,
      dar tu le-ntorci pe dos,
       şi te laşi tras în mulţime,
      iar eu te caut,
      până obosesc,
        şi când îmi întorc spatele,
       mă săgetezi cu şoaptele,
        şi mă mângâi din priviri,
             cea mai frumoasă pereche de străini,
       de-am şi vorbi cât ne-am privit până acum,
           am lua foc şi am fi cenuşă împreună,
                    -de-am şi vorbi,-