Postări

Se afișează postări din 2015

Mă tem

Cu tine am tăcut frumos.
Tu m-ai privit.
Cum alţii n-au făcut-o,cum alţii n-au ştiut-o.
Tu ai ştiut cum să mă urăşti şi să îmi şi placă.
Mă tem că '' niciodată'' pentru gândurile mele nu înseamnă mare lucru,
Mă tem prea mult
Mă tem şi zâmbesc
Mă tem
Mă tem şi nu ştiu
Oare chiar am primit tot ce-am vrut?
Voiam mai mult?
Presupun că da.
Era ce-mi trebuie?
Mai mult ca sigur nu.
De ce eşti prost într-ale vieţii?
Şi mai presus de toate : de ce îmi place la tine tot ce urăsc la alţii?
Nu vom afla.

azi am scris prost,azi am fost sinceră

Mă tem.
Mă tem că ai prins rădăcini.
Mă tem că în nopţi ca astea eu te găsesc aici , printre gânduri,între coaste,pe buze,în melodii,în poezii , te găsesc.
Mă tem că mă găsesc vinovată .
Mă tem că mi-a plăcut mai mult decât trebuia.
Mă tem că n-am jucat corect.
Nu m-am explicat,nu am sunat înapoi,nu te-am sărutat mai mult,nu ţi-am spus cât de mult te urăsc,dar nici cât  te vreau, cât de mult ţi-aş face zilele un calvar.
Mă tem că nu ţi-am dat …

dacă ţi-aş spune

O să rămân aici. Între tăcere şi frustrare.Frustrare că nu mi-e de ajuns să-ţi fiu vreodată de ajuns.
Şi-o să rămâi şi tu ,tot aici.Prin gândurile mele trecute de doişpe,mai mult sau mai puţin decente,mai mult sau mai puţin curate.
Şi-o să mă înfior când te mai văd la intersecţii,şi-o să mă-ntorc în sute alte de direcţii. Mă gândesc că e mai bine să ajung acasă pe drumul cel mai lung,decât să te văd,şi-n cel mai rău caz să mi te prind de gât. Nu că nu mi-ar plăcea.
Eşti. Uneori mă irită faptul că eşti. Aşa. Aşa de.Atât de. Alteori,mă resmnez.
Eşti şi gata.
Dar eu? Eu nu sunt ''şi gata'' , eu n-am finalitate.Ori cel puţin,nu azi. Nici mâine.Am pornit aşa pe-un drum care nu mă lasă să staţionez. Eu sunt mai pe fugă,eu sunt mai în glumă,mai în serios.
Nu pot să prind rădăcini în braţele cuiva.Nu acum.
Multe plusuri pentru minte, alte două pentru zâmbet. Eşti un supra plus , dar tare mi-e teamă să nu ajungem să ne fim în plus.
Spirit analitic.Te-am luat la rost în fiecare…

connected

Cu aproape douăzeci de ani în urmă,se năştea un anonim ,
Azi, decembrie şase, născut,nu făcut, eşti om.
Ai grijă de asta!
La mulţi ani frumoşi

despre cum mi s-a făcut dor iar ţie ţi s-a făcut foame

N-ai ştiut ce să faci cu inima mea ,aşa că ai mâncat-o . Cu poftă.Muşcături serioase ,hotărâte.Cinci minute şi eu zăceam lată pe podea. După?Ai scos pachetul de şerveţele şi te-ai şters frumos la gură.
''-Ce faci?''
''-O să plec ''
''-De ce?''
''-Nu cred eu că merge toată treaba asta.''
''-Ai nevoie de ceva?''
''-Dacă tot ai întrebat,aş vrea puţin zahăr.''
''-N-am.''
''-Mama mă-sii de zahăr ''
Sfârşit.

decret

vreau să îmi umplu viaţa-
să ies, să ies cu oameni trişti,ori oameni veseli,
oameni care vorbesc mult,ori oameni care-mi oferă liniştea lor,
cu idei,ori fără,
ochi verzi sau căprui,
care-mi mângâie rănile sau îmi împletesc părul,
să ies
să respir altă viaţă,
afară de cea din camera ta.
vreau să-mi umplu viaţa-
numai pentru a o goli de tine.

oamenii şi animalele din ei

Imagine
Omul nu o să înceteze niciodată să surprindă.Ori să se joace. Cu celălalt.Că a schimbat păpuşile ,ori cuburile cu strategii ''politico''-sentimentale sau plimbări de mână , nu contează.Toată ''alergătura'' asta după aflarea unui ''x'' care să-ţi întregească,pare-mi-se,viaţa, presupune aceeaşi finalitate : câştigi,sau pierzi ,ori nu faci nimic pentru că nu eşti bun nici la sport,dar nici la mate.
Mi se pare un act justificabil să încerci,pe cât se poate să îţi cauţi ''jumătatea'' de om,mai ales după o serie de dezamăgiri care te-au dezintegrat , mai ales pentru că omul nu îşi este suficient sieşi ,nu pentru totdeauna.
Însă,problema apare în cazul omului care trişează.Problema stă la linia de demarcaţie dintre '' joc'' şi ''bătaie de joc'' , linie fină , care ţine mai mult de respect decât de un pas greşit.
Ce poţi face cu o inima rănită? La prima vedere,nimic,doar să te bucuri că o inimă nu…

tratat de pace interioară

Imagine
Sufletul meu se află într-o stare conflictuală :  latura apetenta mi-a asediat latura raţională. Aş putea spune că-i un fel de boală, iraţională,ce se da spirituală,dar în fond e doar carnală.
Chinul şi nenorocirea derivă din faptul că , de bună voie şi nesilită de nimeni am refuzat orice fel de tratament,şi m-am găsit astfel, cu o raţiune strangulată de mâinile tale într-o dimineaţă de noiembrie ;ai atârnat-o de tocul uşii,şi ,ceva mai jos ai scris cu majuscule : ''Am câştigat''.
Corect.
Ai câştigat.
Pentru un om care nu de puţine ori a ales mai degrabă plăcerea intensă decât evitarea durerii,nici măcar n-aş putea face recurs. Să verific justeţea prin care mi-ai luat tu minţile şi le-ai agăţat în cui  e inutil. Ai procedat aşa cum a cerut-o situaţia. Mijloacele au fost dintre cele mai bune,chiar dacă finalitatea a fost, mai degrabă , rece şi lipsită de substanţă.
Partea bună e că îmi asum. Partea proastă? Că n-am puţin bun simt faţă de sufletul meu ,şi,nu mă pot …

Marţea e despre nimicuri

Trist nu e că adormi pe bancă,şi nici că începi să sforăi sau că îţi curg balele pe mâneca stângă.Trist e  să vezi plictiseala unor vânzătoare care mănâncă pufuleţi rezemate de-un perete. Ori să te întrebe cineva cât e ceasul.
Plictiseala-i boală.Contagioasă.Se ia prin atingere,schimb de salivă cu un om care sărută mecanic, se ia printr-un ''Bine''  la o întrebare de genul : ''Ce faci?'' .Pentru că d-aia te simţi ca un vierme, d-aia te simţi gol după ce ai o conversaţie de duzină,ori,după ce , singura ta plăcere într-o zi de muncă cu un program de 8h e să mănânci pufuleţi la 50 de bani şi să discuţi despre..vreme.
În orice caz, lângă plictiseală se alătură şi copilul ei, şi anume, ''flirtul'' fără cuget ,mai exact '' Fata, cât e ceasul?''.  Şi uite din cauza asta,oamenii se evită pe stradă.Pentru că , de cele mai multe ori, după : ''E 13:30 '' ,cineva te întreabă şi ''Unde te duci?'' , …

Războiul Rece

Imagine
* pagini despre istoria unui război ratat* 
 -din culise-

  Definiție-Războiul Rece este o perioadă de tensiuni și confruntări ideologice,dramatice și plină de orgolii trase de coadă.

 Perioadă de desfășurare-jumatate verii până-n prezent

 Participanți : ''Supra-omul '' , ''Naiva''

 Cauze :
 -orgoliul
 -prea multă masculinitate
 -naivitate
 -ideologii și practici în materie de flirt diametral opuse
 -frustrări prea mari
 -prejudecăți
 -muzică dată prea tare
 -alcoolul

   Desfășurare sau ce se întâmplă când oamenii se plac și se-anulează reciproc

 Te-am întâlnit într-un moment de criză.De timp.De echilibru.''Naivii'' nu fac față momentelor de tensiune,și nu ar putea să facă puțină liniște-n urletul din ei,de altfel,nici democrația. Tocmai de aceea, se impune prezența unei mâini de fier care să facă niște curățenie prin toată dezordinea asta.Fără să îți lase timp să întrebi dacă într-adevăr asta e direcția în care se îndreaptă viața ta.N…

*memorii* - despre noi

Imagine
-mi-am găsit loc undeva în cutia ta toracică trăiesc acolo de ceva vreme, să fie în jur de trei luni? nu mai ştiu. respirăm la unison , şi-apoi expiri toată dragostea  şi mă-nveleşti cu ea -respira-mă,respira-mă,respira-mă -iubeşte şi inima, şi ochii şi coasta sub care te ascunzi -iubeşte pe mine,mă- -aici,acum, şi mâine,şi -infinit?                                                                                                                                     august , 16

basmul altfel sau despre cum ne-am redus la zero

Imagine
Prinţul şi-a văzut de treabă,iar prinţesa  trecut printr-o criză existenţială - şi-a tuns părul,a dat rochia pe un tricou lălâi şi-a fugit desculţă prin pădure.
Dacă a căutat-o cineva ?NU. Nimeni.  De ce să se fi ostenit atât ? Nu, nu glumesc. Fiecare om te poate face fericit,prin prezenţă,sau absenţă. Se spune că veselia a ţinut trei zile şi trei nopţi la palat, şi, cine se duce acolo ,bea şi mănâncă, iar prinţesa, moare de foame într-o căsuţă din copac.
Au trecut şase luni.Basmul ăsta trebuia să se încheie cumva.Scurt şi la obiect.
Trăiesc amândoi.Nu i-a despărţit moartea, poate doar destinul , sau ganditu' . Da,gânditul. Aşa că prinţul şi-a cumpărat '' Cum m-am lăsat de gândit '' , şi acum, trăieşte fericit c-o fată de treabă şi la locul ei. Care nu-l întreabă de sănătate,dar vorbeşte tot timpul despre ceva, iar asta e secretul ,ori cel puţin,unul dintre secretele prin care poţi evita să gândeşti- să vorbeşti mult,prost şi fără rost. Am putea spune că n-o duce …

introspecţie

Imagine
sufletul cere,eu dau ochii peste cap şi îi spun că nu am auzit.şi până la urmă,ce aş putea să îi dau?nu e nimic în jur,şi nici în mine,dar apoi.
de unde ochi? toţi îs în pământ.de unde mâini dacă-s toate-n buzunare?şi de unde cuvinte dacă dialogul oamenilor se petrece doar în mintea lor?
nu am suflete,iartă-mă.
poate mai încolo.
acum în mine e soare cu dinţi. iar razele astea parcă mă-mpung în piept şi-mi stau între coaste.e un fel de nostalgie,peste care se suprapune şi puţină teamă,şi umor.
nu voiam să ajung în punctul ăsta. '' ce vrei să faci cu viaţa  ta?'' nu ştiu. şi în fond,chiar trebuie să ştiu acum?
''dacă nu acum,atunci când?'' când o să îmi stea strânsă-n jurul gâtului,poate,dar poate atunci. când o să dea buzna într-o dimineaţă în camera mea , o să-mi deschidă ferestrele şi o să se pună să facă ordine. atunci i-aş fi recunoscătoare şi o să-i spun ce vreau să fac cu ea.
viaţa mea urlă de foame în tocu' uşii iar eu îmi pun căştile să n-o …
Am obosit

lipsă destinatar

ciornă

nu mi-ai trecut. ori poate eu nu fac nici un efort în privinţa asta,cu toate că mi-ar plăcea să te scot cumva din mine.
nu vorbesc despre tine cu nimeni , dar ascult obsesiv melodiile care-mi aduc aminte,ghici de cine? - de tine.
dacă ne mai vedem o să ne salutăm?- nu
o să mă doară? -da
eşti o rană deschisă?-da
pot să umplu golul lăsat de tine?-nu
dacă am vorbi am putea repara toate astea?-nu
de ce? noi ne înţelegem doar cu ochii închişi şi cu buzele cusute.
am de gând să îţi scriu? -niciodată
Ana

urlet mut

Imagine
S-ar spune că ţi-e dor de cineva când nu îţi găseşti locul în pat şi-ţi rozi unghiile nervos,cu privirea aţintită spre tavan.E o reintrepretare.
Circulă mai multe teorii oricum,ca de exemplu - dorul trebuie spus şi luat în braţe. Eu n-am să-ţi scriu ,nici n-am să te trag de mână când am să te mai văd.Pe mine dorul o să mă sugrume,o să se năpustească asupra mea ca vulturii după stârvuri,până am să rămân ..nimic,sau doar o pată,cine ştie.
Îmi este dor de tine.Îmi este dor de tine.Îmi este dor de tine.Îmi este dor de tine.Altfel spus, îmi lipseşti.Îmi lipseşti.Îmi lipseşti.Îmi lipseşti al dracu de tare,am spus-o. Păcat că nu cu voce tare,dar să ştii că în mintea mea lipsa ta e un urlet şi mi-ar sparge timpanele de-ar putea.
Te-am văzut aseară.Asta spune tot.Te-am văzut aseară.Te-am tot văzut aseară,după zile întregi în care te-am văzut numai în gândurile mele.
Dansai.Şi nu erai fericit.Erai palid.Erai sec.Nici măcar nu ai zâmbit.Mişcări mecanice,executate de nişte mâini lungi care mă st…

Gol

Nu ne-am mai vorbit pur şi simplu.Am dat din cap afirmativ,ne-am strâns mâinile ,după care am apucat-o pe drumuri diametral opuse. Am întors privirea o singură dată,suficient cât să-mi dau seama că tu de abia aşteptai momentul ăsta,întrucât te îndreptai cu paşi grăbiţi către intersecţia aia care urma să te facă nevăzut pentru o lungă perioada de timp,ori poate,cine ştie,pentru totdeauna.
Dacă ştiam că aşa o să se termine?Normal.Întotdeauna am ştiut,şi cred că asta îmi e şi problema, gândesc prea mult şi uit să mai fiu şi proastă.Dacă mi-aş fi permis să mă îmbăt mai des cu ''fericire'', cel mai probabil acum am fi fost împreună,în pijamale,îmbrăţişaţi.Dar mie nu mi-a plăcut niciodată comoditatea,motiv pentru care mi-am căutat-o cu lumânarea,mai ales când a venit vorba de ''dragoste'' şi alte bazaconii.
Mi-a plăcut să mă arunc aşa pe culmile ''disperării'',doar pentru că ştiam  că se va termina prost şi o să am ce scrie după.Puţin mascochi…

notă de subsol *

scurt moment de sinceritate-
tu nu mai eşti al meu
nu mai eşti al meu
nu şi atât
mi-ai cuprins umerii,
mi-ai  dat cuvintele ,
şi tot zgomotul ce zace-n tine
exact atunci când eu îmi căutam liniştea,
refuz să cred c-am împărţit acelaşi suflet,
refuz să cred c-ai fost aici,
mereu aici dar niciodată-al meu,
-târziu

proces verbal

''[..] Trebuie să scrie numai aceia care au ceva de spus. [..] '' Eu ! Eu am ceva de spus - pe tine.Da,află că astăzi te spun lumii,te dau de gol.
Dau lumii de ştire,în neştire c-ai dispărut.Dumnezeu ştie unde,eu nu am încercat să te caut,a trebuit mai întâi să fac curat,să strâng după tine ,ca în zilele bune când ţi-adunam tricourile de pe gresia rece din hol  şi le băgam la spălat cu zâmbetul pe buze. ''O să fi o soţie atât de bună'' , ce spuneai?Mai degrabă m-am transformat într-o nevastă disperată care se uită la Neveste Disperate. Dar asta-mi trebuie mie acum? Să te jelesc când mai am atâtea de strâns , aparate de ras şi sticle de bere lăsate în spatele televizorului , şi pachete de ţigări uitate pe balcon,cine ştie cum ,pentru că tu fumezi ,sau mă rog,fumai întotdeauna  dimineaţa, la prânz,seara plus atunci când erai nervos, fericit sau după ce făceam sex. Fumai tot timpul,cum Dumnezeu să le fi uitat pe balcon? Nu ai cum să-mi răspunzi ,aşa este.…

jurnal

[..] . Eu am urcat scările-n linişte până la etajul trei,am căutat cheile nervos în timp ce incercam să-ţi trimit un mesaj.Mi-a dat eroare şi-am spus că *poate se întâmplă ceea ce trebuie*. Tu ai luat un taxi,iar eu m-am descălţat şi-am aruncat hainele pe hol,şi m-am întins în pat doar c-o pereche de şosete-n picioare.Nu ştiam cum să-mi mai adun sufletul,aşa că m-am strâns cum am putut ,m-am învelit şi-am sperat că a două zi dimineaţă să nu mă deşir.Telefonul l-am lăsat pe noptieră,întors,ca orice om care-şi respectă statutul de fraier,crezând că peste noapte sigur primeşte un mesaj şi o să fie surprins.Într-adevăr, a două zi dimineaţă aveam o durere îngrozitoare de cap,şi-un mesaj în care mi-ai scris că ai ajuns cu bine acasă,însă,tot în acea dimineaţă tu nu mă mai priveai pe mine,iar eu ştiam că m-ai scos cu grijă din viaţa ta.

scurt moment de reculegere

O poveste cu un final adevărat,deloc pompos şi total lipsit de dramă. După luni întregi în care ai fost prioritar în gândurile mele şi chiar ai îmbrăcat o formă uşoară de paranoia , am ajuns în punctul pe care l-am tot amânat cu tot felul de lamentări şi febre musculare: noi nu putem fi noi,pentru că eu nu mă divid la doi,şi mai presus de toate tu pe mine -nu,tu cu mine -nu.
Nu nimic,dar nu-i nimic. Cine a zis că momentul în care şi crush-ul tău te place se numeşte imaginaţie, nu a fost deloc nebun,ci doar suficient de resemnat şi înţelept.Mi-a plăcut totuşi să te numesc momentul meu de rătăcire, însă nu şi ideea de : ''niciodată al meu''. Dar ,hei,de unde atâta egoism? Să cred că totul mi se cuvine mie. Mie. Timpu' şi spaţiu' au fost făcute ca să nu mi se întâmple mie toate-n acelaşi timp.
Ştii ce-mi mai pare mie înţelept?Că nu ne ştim.Partea asta cu spune-i tipului tot ceea ce simţi nu funcţionează chiar mereu,dacă ştii că nu ai nimic de câştigat, ar fi mai b…

eu/noi

prinţu' tău nu e p-aici, ori poate se ascunde sub haine de cerşetor.încetează să  tot cauţi cu privirea-n fiecare pereche de irişi pe care-o întâlneşti în fiecare dimineaţă. nu e nimeni acolo,ori cel puţin,nu eşti tu. în ochii lor nu e povestea ta.
omul tău nu e în tipu' cu cămaşă în carouri, nici ăla în tricou, sau ăla cu tenesi negrii şi rupţi în vârf. nu e nici în cel care îşi bea cafeaua în fiecare dimineaţă pe balconul de vizavi, şi nici 'ăl de te-a călcat în noaptea aia şi apoi şi-a cerut scuze şi te-a sărutat pe frunte. al tău se-ascunde, sau e doar prost, încă n-am aflat, dar dacă în momentu' asta nu te-aşteaptă nimeni în scară gata să te ia în braţe sau să te facă una cu pereţii şi să te sărute până scoate toţi dracii din tine, înseamnă fie c-al tău a uitat drumul spre tine, fie că nu vrea azi. înţelege.
restu' e o glumă proastă,auzi?o glumă proastă.tu şi-al tău o s-aveţi povestea voastră, şi-o să fie o mare chestie, decizională, instinctuală , nu un acci…

umplutura conştiinţei mele

dacă aş putea caracteriza plictisul în care mă aflu de-un timp,pe care , paradoxal,nu mi-l acord, m-aş putea identifica cu uşurinţă în rândul celor care luptă pentru titlul de : omul pauzelor,lungi şi dese, fără succese.
pentru că am înregistrat în ultima perioadă mai mult gând decât faptă, mai puţin din bine,mai mult din rău,şi-am conştientizat . şi doare, la fel ca bila pe care-o vomit după nopţi în care-mi refuz somn dintr-un soi de prostie masochistă. de mi s-ar oferi posibilitatea să fiu o opera de artă,cu siguranţă aş fi un tablou de-un verde şters, şi m-aş împrăştia pe toată pânza ;în nuanţe care mai de care mai deprimante, şi , că să fiu completă, aş adăuga un punct negru,undeva prin centru,aşa,să nu fie omu' atent la întreaga mea mizerie.
n-am simţit niciodată viitorul ca până acum. nu l-am simţit cum mă înţeapă între coaste,cum îşi întinde latu' în jurul gâtului meu şi-mi şopteşte c-un iz de perversitate demonică-n ureche: '' ei,şi acum ce?!''. acum n…

Vlad

auzi, de fapt, să nu auzi, las-o baltă, voiam să ştii, de fapt,nu voiam să ştii nimic, să nu ştii nimic,dar să-ţi aminteşti totul, aş vrea să le mai pot spune oamenilor despre tine, nu mai ştiu însă cum să te rostesc, am încercat pe silabe, literă cu literă, n-am reuşit, aş vrea să le povestesc despre mare, şi noptea-n care-am fugit de acasă, să le arăt biletele de tren,  şi pozele, mai ales aia din portofel, *mangalia, 2010 * să ştii că nu-mi lipseşti , repet, NU ÎMI LIPSEŞTI ! îmi lipseşte doar părul ,  şaten,lung,fin ,atârnat pe umerii mei dimineaţa, şi ochii, irişii ăia verzi  şi ,ştii ce,la dracu, şi tot, dar nu ,tu nu îmi lipseşti, pentru că eşti prinsă de mine, crezi că e ok să faci asta? mă refer,să pleci aşa , pe jumătate? de ce n-ai luat tot când ai fugit d-aici? ori de ce n-ai scris un bilet: * ai fost mereu un prost,Vlad * am fost şi încă sunt. te-am văzut aseară-n capătu' lu' 4, tu arăţi bine, eu ? arătam că dracu, nu am întors capu'  *Vlad !* nu, nu te aud, …
scuză-mă o secundă, atât .. -cât să-ţi scot inima din piept

igienă mentală?

fiecare parte frumoasă din mine
    ai digerat-o
    ce incisivi -
    şi-ai transformat dragoastea noastră
    în materie fecală.
    să te iubesc, a fost un fel de boală,
     un fel de febră,
     o luna de vară
     un iulie,
     zăpuşeală.
    să te iubesc mi-a fost urât,
    de la-nceput
    că-mi stăteai în spate-n loc prins de gât
    că tu făceai câmp de luptă- din inimile noastre.
    să te iubesc îmi dădea frisoane,
     te-aş vomita
     şi-aş trage apa-n urma ta,
     te-aş vomita nervos,
     ca un astmatic,
     din toată inima,
     pentr-un apatic,
     te-aş renega sistematic,
     sunt un om static,
     te-aş renega până n-aş mai avea,
     ştiinţă de tine,de noi, ori de *cândva*
     ţi-aş scoate inima din piept,
     şi-aş pune-o-n reţeaua de canalizare,
      un fel de consolare pentru materiile fecale,
     care-s acum amintirile noastre,
      tu oricum ce-ai face cu ea?
      te-aş renega,te-aş renega.

suflet

ce frumos mi te plimbi printre coaste

nu ştiu

Imagine
Eu ţi-aş mai scrie,dar nu ştiu- Ori ţi-aş mai scrie chiar şi-un *Nu ştiu* *Nu ştiu dacă * *Nu ştiu de ce* ori : *pentru ce?* Nu ştiu, *Nu ştiu cum * ori : *la ce bun?!* Ţi-aş spune atâtea Dar nu-ţi spun -Că nu ştiu cum Mie-mi lipseşti, dar *nu ştiu dacă* (şi eu ţie) Eu te-aş mai săruta o dată, *Nu ştiu de ce * Te-aş mai privi , dar : *la ce bun ?* Şi ştii , care-i preţul dacă-ţi spun?! Câtă sare pe rana să-mi  pun?! Nu ştiu gramajul, Şi n-am curajul Să îţi spun tot ce nu ştiu , Despre-un om pe care nu-l ştiu

3:00

Mă gândesc din când în când la tine.Aproape că ţi-aş scrie. *Îmi lipseşti!*. Eşti un străin,de ce nu-mi dai pace?

basmul altfel sau despre cum să-ţi pui singur sare pe rană

Imagine
Povestea continuă,prinţul şi prinţesa sunt eliberaţi, *scoşi pe cauţiune* de către Zâna cea Bună,care-i suflă-Împăratului pe gene nu ştiu ce praf magic. În realitate,prafu' ăsta-i drog curat , iar Împăratul un alcoolic anonim. În realitate, m-am trezit tocmai după vreo doişpe ore, cu o durere cumplită de cap. În realitate,eu eram blocată-n *turnul* gândurilor mele,iar uşa era închisă cu vreo zece lacăte,ca nu cumva să scap. Eu nu ştiam cine eşti.Ştiam cum se simt braţele tale-n jurul umerilor mei,ori buzele tale pe creştetul meu.Mai ştiam în mare ce faci în timpul liber,şi că nu vrei să te asculte la fizică.Aveam şi-un nume,n-aveam adresa, şi nici curaj. Într-o realitate a altora,sucită de-a dreptul,aş fi putut să te trag la răspundere,să te încolţesc cu întrebări.Noi însă,n-aveam *treaba* unul cu celălalt.Aveam doar un *cv* pe care-l respingeam reciproc pe motiv de *nepotrivire de caracter* ori pentru că intrasem în *faliment*.
         *Nu-ţi provoca furtuni dacă ai de gând să…

Căutare

Imagine
3:30. Câţi oare se duc acum acasă beţi şi fără umbrelă?! Oare e * unu* care priveşte ceru' acum?! *Unu* de se-aşează cu curul pe trotuar şi-şi ţine capul în palme,până-i cade obosit pe genunchi. Claxonat ,ud,prăpădit cu gluga lipită de cap. *Unu* de-aude şi-acum muzica răsunând în timpane,de tremură şi-şi muşcă buzele. *Unu* trist, bun de iubit,luat acasă şi băgat în plapumă. *Unu* eşti tu. Iar eu?!Eu sunt altă *Una* de-şi frânge mâinile şi-ncearcă să vadă dincolo de strada luminată prost de neonul din colţ. *Una* de-ascultă ploaia, şi-ţi caută umbra. Tună.La trei străzi distanţă,se-aude o ambulanţă.Dintr-un taxi coboară cineva. Dar tu nu porţi fustă şi n-ai nici părul lung şi drept.La dracu',tu eşti *unu*, şi porţi aceiaşi pantaloni negrii tociţi la buzunare, şi-ai părul tuns scurt  şi răvăşit tot timpul,şi mersul uşor cocoşat de la cât de mult te apleci să mă săruţi,şi în acelaşi timp lejer,şi puţin crăcănat. Iar eu rad mereu de mersul tău, dar acum nu o fac,pentru că  …

basmul altfel,sau despre cum să-ţi amăgeşti sufletul

Imagine
Prinţul şi prinţesa nu au fugit de la castel,ci mai degrabă,au fost închişi în turn pentru instigare la revoltă.E aproape luna mai, ne-am întâlnit irişii din nou,acum două săptămâni,în acelaşi loc,pe aceleaşi scări. Tu c-un tricou gri, şi-un pachet de ţigări pe care-l plimbai dintr-o mână-ntr-alta,eu cu ochii în pământ şi-o halbă de bere.Tu te plimbai pe gleznele mele , iar eu îmi analizam tenesii. 50 de lei,negrii,rupţi în  vârf şi plini  de praf.În rest,tăcere,şi oameni care-şi lăsau paltoanele-n cuier şi se duceau la bar să-şi cumpere o bere.Aşteptare,şi fete care se duceau să-şi ;retuseze machiajul în baie.Când şi când, unu-şi mai aprindea o ţigară,când şi când,oamenii se mai prindeau de mână şi se sărutau.Eu eram acolo,şi-mi desfăceam şireturile,tu erai la bar cu privirea ţintită spre intrare. În rest,frământare.Jocul de-a * cine se uită mai mult fără să-l prindă celălalt *. Ai câştigat.
  Tăiem deznodământul de-acum o lună.Povestea continuă,dar nimeni nu-i fericit.Erafrământa…