Postări

Se afișează postări din octombrie, 2014

îndemn

- Dana?Eu cred că sufăr de dor de mare.Sufăr de buze roşii şi umeri goi.Sufăr de trupuri întinse pe nisip încins la asfinţit. De val ce mi se spărgea la picioare şi-mi gâdila tălpile dimineaţa după o beţie cumplita.
Mi-e sufletul plângând după piele sărată şi săruturi lungi.Sticle de bere sparte şi mucuri de ţigară.
Mai vreau o vara strecurată-n mijlocul ăsta de toamnă. Mai vreau nişte dragoste.Mai vreau doi ochi verzi să mă piardă. Piele,ţesut,celulă. Cuvinte şoptite-n ureche şi stele miliarde pe cer. Mai vreau nume de repetat dimineaţa.Mai vreau s-o prind de mână. Să o iau în braţe şi să alerg cu ea în mare. Nu credeam că treaba asta cu iubirea de vara chiar doare.Hai la mare !

plictiseli

ce aş putea să îmi scriu la cei saptispe ani fără zece zile? nu ştiu. a trecut atâta timp,şi nici chiar acum nu am reuşit prea bine să mă definesc.ştiu foarte bine ce iubesc,dar nu ştiu cum de reuşesc.
 să ţin minte atâtea date despre mine,dacă dimineaţa când mă uit în oglindă nu văd decât aceeaşi pereche de pijamale cu buline,în fine.
      mi-au zis mulţi că am să mă schimb,c-am să devin curând o domnişoară,cu unghii mari,cu lac şi ojă roşie ,sau alte derivate. aş spune că s-au înşelat,nu m-am schimbat. acelaşi copil tâmp sunt care a uitat că-n casa oricărui om,există-o unghieră de tăiat, oare ce,dacă nu unghii. eu cu ea mi-am zgâriat doar genunchii.
     unghiile mi le-am ros. şi nu le-am ascuns vreodată de vreo altă domnişoară cu manichiură făcută de o fată cu şcolită în gel,în tipsuri- câte plictisuri. am fost mândră de mâinile mele. am scris atâtea versuri cu ele.
şi-am şters atâtea lacrimi,de zici că trebuia să îndur nu ştiu câte patimi.
        şi-n orice caz,am fo…

fără titlu

eşti o poveste neîncheiată pe care refuz să o mai scriu,
   de fapt,ce aş mai scrie când eu de fapt refuz şi să te citesc,
   să te-amintesc în vreun minut în gândurile mele,
   eşti doar un om ce trece,
   fără să mă lase rece,dar trece,
   om care se duce undeva printre cei ce n-au fost să fie,
   printre cei ce n-au ştiut a spune,
   într-o zi o să devii unul fără nume,
   o să fi doar omul din iulie,
   omul ce-adus ploaie-n zi cu soare,
   omul ce a deschis o uşa,dar a ieşit grăbit pe fereastră,
   speriat să cunoască,
   speriat să mă iubească,
   mi-eşti trist când văd cum renegi,
   două mâini reci şi o pereche de ochi verzi,
   mi-eşti trist în acel Bucureşti,
   că pleci,că nu încerci şi părăseşti,
   un sfârşit de început şi nu-ţi mai laşi nici un minut,
   pentru-o privire,pentru un tine lângă mine
    pentru ce nu ai vrut să fie,

se pare

eu n-am ştiut să te cunosc,
   în loc de faţă,te-am întors pe dos,
   te-am luat la rost fără să ştiu ,
   c-aşa-au zis toate şi că-i prea târziu,
   pentru mine,pentru tine ,ori '' nu ştiu''
   eu n-am ştiut să te iubesc,
   am ştiut doar să privesc,
   cum mă prefaci din buze roşii în cenuşă,
   cum te îndepărtezi uşor spre uşă,
   te-am luat la rost când ai plecat,
   şi n-am ştiut decât să te scot vinovat,
   că ai plecat fără să zici,
   că ochii tăi mi-au devenit inamici,
   câte intrigi -
   te-am luat la rost şi-mi pare rău,
   când te uram,trebuia să mă gândesc la chipul tău,
   la trupul tău ce se plia atât de bine pe-al meu,
   la nopţile-n care părea că tânjesti dar doar de dorul meu,
   şi realizez, pe tine-ar fi trebuit să te păstrez mereu



despre mine

nu port soarele-n par şi nici nu cresc flori cu zâmbetul meu,
     am doar şireturi nelegate,dezlegate,încurcate .
     câteva vise răsturnate,aberante,deocheate,
     cu clişee,serenade şi poezii în miez de noapte,
     glumeam,fără serenade şi poezii în miez de noapte,
     dar vise cu cineva care să îmi ia grijile toate,
     c-o bere,c-o strângere de mână şi c-o glumă bună,
      am doi ochi verzi,dar nu atât de verzi,
      atât de verzi totuşi cât să îi crezi,să nu te pierzi
       nu atât de tare,dar dacă-o faci,grijă mare,
      sunt praf la îndrumare,orientare,
       nu îmi pasă de punctele cardinale,
      la mine-i bine oriunde-i soare,
      că-i nord ,sau vest ori sud sau est,
       sunt bine cât am pe cine să iubesc,
       glumesc.
       nu  cu ce am scris,glumesc în general,
       la singular ori la plural,
       nu-mi place tot ce pare-a fi normal,
       mă plictisesc şi iau tot felul de cuvinte,
       le dau viaţă şi jonglez cu ele-n minte,
       fix ca acum …