Postări

Se afișează postări din august, 2014

n-am cuvinte când nu eşti

dor şi braţele tale
    buzele tale,
    ochii tăi
    zâmbetul tău
    soare şi dor de doi    dor de sufletul meu dormind lângă al tău,
    de clipele în care te ştiam al meu
    dor de tine,dor de ducă,dor de cuvânt,
    dor să te frământ,să te iubesc,să te adun
    să te şoptesc,să te povestesc să te doresc,
    să te amestesc,să te alung,să te reiau
     de la unu până la zece ,până când îmi spuneai că toate relele vor trece
    azi e rece - dorul nu trece.
    nu trece trupul meu obişnuit să se îmbrace cu tine,
    nu trece inima mea care bătea alături de tine,
    nu trece nimic ,iubite,eu cred că tu te-ai rătăcit dintotdeauna prin mine

desprindere

[..] În final,ce îi mai poţi spune omului pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine?De fapt,ce îi mai poţi spune omului pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine ani la rând?
   Pentru că vrei sau nu trebuie să recunoşti faptul că o parte din tine încă îşi mai doreşte răspunsuri la întrebări precum : ''De ce?!'' , ori ''Ce ai mai făcut de când?'', de fapt,nici nu te interesează ce a mai făcut de când a plecat din viaţa ta pentru că doare,întotdeauna o să te doară chiar dacă aflii că e mai trist ca niciodată. Principalul este să îi reaminteşti că te-a abandonat, principalul e să fi masochist şi să îţi iei sufletul să i-l arunci in faţă. -''Uite ce ai făcut din mine de când ai plecat.''.
       Drept să îţi spun,nu are nici un rost să faci toată asta.Partea cu rănitul e selectivă,omul nu te răneşte pentru că nu îşi dă seama,ori cel puţin,nu pleacă din viaţa ta pentru că e somnanbul,pleacă conştient de faptul că te răneşte iar dacă se întoa…

în mine despre tine

la finalul zilei întotdeauna va fi vorba despre tine,
   la finalul zilei întodeauna va fi vorba despre cum ai renunţat la mine,
   înainte să mă fi avut pentru tine măcar,
   la finalul zilei o să rămân doar cu un ''dar''
   cu ''ce-ar fi fost dacă?'', ''de ce?'' şi ''măcar dacă''
   măcar dacă ţi-ai fi făcut timp şi pentru mine,
   măcar de m-ai fi iubit puţin,
   ce-ar fi fost dacă nu m-ai fi lăsat să plec,
   de ce a trebuit să nu mă opreşti
   de ce a trebui să fie aşa ,
   de ce nu ai putut să mă iubeşti.
   la finalul zilei o să îmi aşez capul pe pernă şi o să mă gândesc la tine,
   dacă eşti bine,dacă ţi-e dor de mine,
   de cum vorbeam şi cum râdeam,de modu'-n care îţi spuneam ..
   de modu' în care îţi spuneam pe nume
    de modu' în care făceam glume şi-n care-ţi strecurăm vreun apropo că te iubeam
    la finalul zilei o să rămân doar cu un ''dar''
    n-o să mai fi nici online mă…

iubite,

tot ce eşti tu acum se leagă de mine. 
      iubite,eu o să umblu veşnic prin tine.
   sunt în orice privire,în orice simţire,şi-n orice altă nouă iubire
      aş fi putut să mor de dorul tău în braţe la tine,
     iubite,nimeni nu o să te mai iubească aşa ca mine
  aproape că respirăm prin tine când îmi aşezăm trupul lângă-al tău ,
     ce ţi-am oferit eu a fost mai mult decât iubire,
a fost mai mult decât sărut cuvânt sau gând,
   iubite,eu am trăit prin tine.nopţi la rând.
m-am trezit cu tine-n gând dimineţi în şir,şi te-am purtat cu mine ca singur vestamnt.
  te-am purtat cu grijă şi cu dor în suflet,în privire,pe buze în gând .
pentru că ,inevitabil,tu eşti parte din mine. eşti în fiecare sărut pe care l-am schiţat în gând sau pe care l-am avut.
    am făcut dragoste cu sufletul tău,şi ţi-am prins cuvintele între bătăile mele de inimă ,şi,chiar şi-acum când nu-mi mai eşti,de fiecare dată când respir tu îmi spui că mă iubeşti.
   exact ca-n noaptea aia. când mi-ai dezbrăcat gândur…

târziu

te-ai îndrăgostit de mine prea târziu

      te-ai îndrăgostit de mine când eu deja nu mai aveam ce să îţi ofer .
      îmi deşirasem sufletul de prea multă vreme-n faţa ta,dar tu..
      te-ai apucat să îl iubeşti de abia acum.
      de abia când au trecut nopţi peste mine şi dorul de tine
      de abia când ai lăsat luni în şir să mă schimbe,să mă plimbe în braţele altor oameni, să mă piardă în alte zâmbete ,priviri şi sâmbete.
      te-ai îndrăgostit de mine când eu uitasem ochii tăi,când îmbrăţişarea ta îmi era străină,când..
      când aproape că nu mai însemnam nimic pentru mine,când eram doar o amintire cu lacrimi şi sărutări pe fugă
                                               te-ai îndrăgostit de mine prea târziu.


mi-e dor de ţine cu sufletul la pământ şi lacrimi uscate pe obraji.şi nu sunt cuvinte-n lume pe care să ţi le spun dacă te-aş avea în faţă acum.nu sunt şi nici de-ar fi fost nu aş fi ştiut cum să le rostesc.
   ştiu doar că vreau să îmi aşez capul pe umerii tăi ca-n alte-daţi iar tu să zâmbeşti cu lacrimi în ochi . ştiu doar că vreau să îţi mai calc pragul şi să te văd cum stai întinsă-n pat cu cartea-n braţe şi radio-ul la volum mediu. cu masa strânsă şi flori la fereastră. vreau doar să mai văd astea,cel puţin o dată. măcar o dată.
   ştiu doar că nu mi-au ajuns saptispe ani să îţi spun cât te iubesc,nu mi-au ajuns saptispe ani să îmi petrec duminicile cu tine. nu mi-au ajuns.
vreau doar să te mai văd cum te îndrepţi cu paşi uşori spre poartă, să îţi mai văd zâmbetul cald şi ochii verzi şi să  sar în braţele tale ca atunci când aveam cinci ani şi veneam de la grădiniţă.
   vreau să îţi mai strâng mâinile pe care le-am mângâiat ceasuri întregi în care tu te agăţai de viaţă aşa cum m…

august

4:00


'' adiere uşoară de august târziu şi buzele tale.buzele tale reci,crăpate,muşcate,uscate. apăsate pe-ale mele în doişpe ceasuri ale nopţii cu promisiuni uitate printre răsuflări întretăiate.
 mâinile tale ce le strângeau pe ale mele.mâinile tale ce se plimbau  în interiorul coapselor mele şi-mi desenau galaxii pe umeri şi pe braţe.  braţele tale ce mă cuprindeau toată şi cămaşa al cărei parfum l-am inspirat de-atâtea ori încât a devenit al meu .
        pielea ta sărată pe care-am gustat-o şi înfiorarea ta uşoară când îţi creşteam pe-ncheieturi şi-n palme flori cu buzele mele . fierbinţi,tremurânde,iubite de tine.
         mi-erai aşa frumos când nu-mi spuneai nimic şi doar te uitai la mine. curat.pierdut.molipsitor.
îmi spuneai necuvinte cu ochii tăi albaştrii,tulburi visători.erai aşa frumos când te uitai la mine şi încercai să îmi chemi sufletul pentru o altă invitaţie la vals.
       te-am iubit ceasur…

you got me losing every breath

în noapte asta nu ştiu cum să scriu despre tine


   însă ţi-am ascultat sufletul acum două seri . mi-a spus o poveste frumoasă,în care  noi doi ne-am fi putut ţine de mână mai mult de tipicele trei luni îndrăgostite, mai mult de şase luni după care hormonii încântării pier,mai mult de un an ori doi,ci ne-am fi ţinut de mâna-n galaxii iar tu mi-ai fi prins stele în păr.
  l-am ascultat atât de atent încât am pierdut urma degetelor tale pe pielea mea sărată şi tremurândă.
îmi spunea pe nume . îmi spunea că i-am lipsit. mi-a luat apoi sufletul în braţe şi a făcut dragoste cu el ceasuri întregi timp în care tu îţi petreceai mâinile-n părul meu,buzele pe întreg trupul meu. timp în care te-am privit în ochi şi-am văzut marea cum îşi sparge valurile la mal doar pentru noi doi.
   mi se pare,sau chiar ne chema la ea. niciodată nu m-a chemat marea la ea aşa cum  a făcut-o când am privit  ochii tăi frumoşi. albaştrii. tulburi.visători.
   nu ştiu cum să …

cât nu ne-am vorbit

duminică, şaptişpe nouăzeci şi opt

''                           Oamenii te caută doar atunci când au impresia că ai uitat de ei.

   Nu îl mai văzusem de mult timp. Să fi fost de la ultima noastră ceartă. Să fie deja opt luni fix.Numărate cu secunde cu tot. Să fi fost de atunci când şi-a luat chiar şi periuţa de dinţi de la mine din apartament , când şi-a încheiat nasturii de la palton nervos şi împrăştiat şi mi-a spus : ''S-a terminat,Eva'' . Ca şi când am fi avut noi vreun început ,vreodată.Ce ironie. Omul ăsta nu îmi oferise niciodată ocazia de a fi cu el mai mult de câteva nopţi adunate şi frânturi de zile-n cafenele aşezate la colţuri stranii de stradă,iar cu toate astea îmi spunea că se terminase ceva ce niciodată nu cutezase să înceapă.
   Dar nu e problema,întotdeauna omul care nu îţi oferă nimic,are impresia că a dat totul şi încearcă să te învinuiască pe tine pentru eşecul care nici măcar nu a fost al vostru. Pentru că nu aţi avut nimic niciodată. Nu …

o să fim ?

lângă tine acasă ar putea fi mai mult decât ''a fost o dată'',lângă tine ar fi cea mai frumoasă dată.
ar fi cald ,ar fi soare-n suflet şi aşternuturi curate. cafea la nouă dimineaţa ,omletă, ceai şi duş în doi.
   ar fi linişte,ar fi plăcere,ar fi zile-n tăcere fără durere. ar fi bătăi de inimă la unison şi sentiment prins între pulsuri. ar fi mai mult decât săruturi sau apusuri.
     lângă tine acasă nu mi-ar fi frig niciodată. m-ai învelii în fiecare noapte toată.cu frânturi din tine,de cuvânt,de buze , de trăire. chiar aş putea numii nebunia asta iubire . când n-aş mai ştii ce să mai fac cu tine,cum să te mai strâng în braţe,să te cos,să te întorc,să te descos.
         lângă tine acasă chiar ar  putea fi bine.

rahat

La dracu,m-ai facut sa scriu despre tine.

suspensie

Nu mi-ai mai lipsit de mult timp

     Ochii tăi în care vedeam marea.Ochii pe care îi priveam când făceam dragoste,când îmi savuram cafeaua,când serveam micul dejun ,ochii care mă urmăreau pe orice stradă-aş fi păşit şi orice alt om aş fi întâlnit.Ochii care stăteau ascunşi în fiecare cafenea în care încercăm să îmi petrec dorul de tine.
     Mâinile tale pe care le-am sărutat de sute de ori.Mâini pe care le-am conturat cu buzele,cu respiraţia,cu pulsul şi intreagă mea fiinţă.Mâinile tale unde lacrimile mele şi-au găsit sălaş şi alinare în fiecare noapte de august târziu.Răsfirate-n părul meu plin de nisip şi alge.Răsfirate pe fiecare centimetru de piele. Răsfirate-n celule,ţesut,arteră.
    Buzele tale bine definite,cărnoase şi roşiatice.Buze pe care le-am sărutat de prea puţine ori.Prea puţine luni,săptămâni,zile sau ore.Buze pe care am sădit zâmbete.Buze care m-au rostit. M-au chemat.M-au iubit. Buze pe care le-am dorit nebune…

timp

Mi-am luat prea mult timp.Timp pentru mine.Atât de mult timp pentru mine încât am ajuns să-mi ştiu fiecare centimetru de piele,de goliciune,de tristeţe,de suflet.Am ajuns să îmi leg şi cos singură rănile,fără a mă bizuii pe altcineva. Mă ştiu atât de bine încât mă plictisesc dimineaţa când mă uit în oglindă.
Sufletul e prea flămând,e prea naiv şi-aleargă de nebun,dar pentru ce l-aş putea condamna eu?
    Doar ce credeam,că mă aşteaptă pe mine cineva până când am să fiu pregătită?De fapt,ai putea să mă întrebi : ''Pregătită pentru ce?''. Sunt momente în care nu există : ''Mâine ori poimâine ci doar ACUM.''
Eu m-am amânat mereu.Mi-am amânat alarma,începutul şi sfârşitul. Am amânat teste,proiecte,am amânat până şi să mă aşez pe scaun şi să îmi scot cărţile din ghiozdan.
     M-am pregătit în van pentru un echilibru care în fond,nu există,ori nu va exista,nu cât timp îmi refuz dreptul de a trăii pe lângă a îmi duce existenţa banală. Nu ştiu…