Postări

Se afișează postări din martie, 2014

unu

'' Nu m-am întrebat niciodată ''De ce?'' ,poate pentru că mi-a plăcut întotdeauna să mă las în voia sorţii .
Nu m-am crezut nici chiar pe mine când am zis că pot fi bine după vreo furtună,de asta m-am lăsat să plutesc şi să mă pierd printre fluxuri şi refluxuri.
  Însă am fost conştientă că timpul e crud şi nu îmi va da iertare ,nu îmi va caută scuze,pe scurt-nu îmi va fi prieten.
 Astfel,m-am depărtat uşor de oameni,de străini ,am alungat din mine orice privire furată-n staţii de metrou,am şters mesaje şi mi-am văzut de drumul meu deloc lipsit de piedici.
        Am devenit un lup fără haită care-şi striga durerea-n fiecare noapte,dar care ar fi fost mort dacă ceilalţi ar fi ştiut că urletul mi-e plânset.
Mi-am plătit greşeală cu greşeală,înecată-n seri de lacrimi şi alcool ieftin,cumpărat de la magazinul de pe colţ.
   N-am ripostat la nici o palmă primită,ci doar mă refugiam în colţuri de gânduri de pe la  vreun capăt de lume unde probabil îmi permiteam puţină…

jurnal de bord

''  Sunt femeia care niciodata nu a stiut sa spuna nu,mai bine zis ,femeie cu jumatate de norma,pentru ca niciodata nu am stiut sa fiu ca una adevarata si sa actionez ca atare. Totul a tinut de atitudine -mie mi-a lipsit cu desavarsire si de aceea am ajuns sa imi reprosez asta si in scris,nu numai in oglinda.
M-am multumit cu putin, cu dimineti simple, cafea fara prea mult zahar,iar uneori,chiar si cu privitul rasaritului pe fereastra.  Daca mi-ai fi promis ca nu intarzii mult,te-as fi asteptat poate,o viata ,poate si inca o zi din cea de dincolo .
     Mi s-a dat intotdeauna rabdare,dar m-au acoloit intotdeauna persoanele demne de asta. Zici ca eram la teatrul de papusi, jongla cu cate un vis de-al meu un papusar cu incheieturile vinete,cu nervii la pamant si mult prea drastic pentru doi ochi verzi .
Insa niciodata nu am fost in stare sa schimb scenariul,sa ma plang ,ori sa renunt,sa plec oriunde ma va duce gandul,dar sa imi fie mai bine decat aici.
   Lasitste,mahnire si …

de ce sa taci ?

-'' [..] si uite-asa se ia un gram din nervii unei femei ,plus faptul ca are impresii ca nu primeste atentie pentru ca omul ei face ceva constructiv pentru el totusi si-ncepe cearta.
Proasta-ar fi sa taca? Pai cum indraznesti tu sa preferi altceva?Cum sa nu o suni dupa o ora si opt minute?Vrei sa faca infarct,sa isi inchida telefonul,sa nu te mai sune niciodata si sa auzi de disparitia ei in ziar? -Boule.Da ,tu,si tu animala mica pt ca faci crize de nevuna pentru un mesaj,ori o voce-n telefon.
     Da' pune mana si tu pe o carte,da' scrie-i scrisori in care sa iti versi furia,nu-l suna sa ii spui cat te doare pe tine sufletul,ori ca bunica-ta are reumatism,pt ca e posibil ca lui sa nu ii pese. E ocupat. Se intelege? Genu' de treaba in care tu nu te bagi,pt ca nu esti stapana lui,cum si-ar dori orice femeie.
Si nici nu plange pt ca nu-ti da nimeni cu ceapa-n ochi. Gandeste-te la sutele de copii care nu au ce manca,in timp ce tu stai ca o animala-n pat si mananci puf…

ultim

'' M-a tulburat întotdeauna gândul că la un moment dat voi fi -un copil mare- .Teama de a prelua sarcini,de a le duce la bun sfârşit,teama că la un moment dat eu voi fi răspunzătoare de faptele mele şi nu ai mei a preumblat veşnic în conştiinţa mea prea puţin antrenată.
    Aşa-mi treceau zilele-n care evitam să îmi fac patul chiar dacă ştiam că altcineva nu are cine, şi adormeam la nesfârşit în acelaşi aşternut roşu pe aceeaşi pernă moale. Ori nu ştergeam praful în speranţa că atunci când voi deschide uşa altcineva va apărea vreo persoană minunată cu un zâmbet cald şi îmi va spune că tot ceea ce trebuie să fac este să mă aşez la masă iar apoi să dorm.
      Nu s-a întâmplat aşa niciodată,oricât de mult mă minţeam în drumul spre casă,aşa că a trebuit treptat să îmi asum condiţia de -om mare-n devenire- şi să îmi schimb asternutu',să aerisesc ori să îmi fac cartofi prăjiţi,să-mi calc cămăşile ori să şterg praful.
 Şi să nu credeţi că mă refer doar la lucruri practice,ce ţin de…

ex abrupto

n-am suflet incarcerat de regrete ori cine stie ce sentimente,evidente.
  poate mi-e bine deocamdata sa plutesc in deriva,sa nu-si dea nimeni seama de perspective-atarnate-n ganduri triste in dupa-amiezi de martie.
cam asa.
    realizezi la un moment dat ca nu te mai afecteaza absolut nimic,dar nimic din ceea ce tine de societate,de mediu, de exterior. ba chiar,cu cinism ajungi sa fi zeflemitor la orice gest si-n gand sa iti aduci aminte de ale tale,ca si cand restul nu ar mai conta.
   ti-asterni trupul in pat, si-ti faci o lista ,si-o imagine conform careia : zac toti lati la pamant,facuti gramada, asemenea cuvintelor de nimic ce se sparg ca valurile in trista toamna.
       mai vine si un moment in care nu ai nimic de pierdut. ori ca taci,ori ca strigi -n-aude nimeni,nu-ntelege nimeni,si nu se da doi bani. fiecare cu ale sale pentru ca e prea scurta viata.
un om iti spune un secret,iar el ajunge la a mia ureche in cea mai depravata si deformata forma,pentru ca oamenii sunt murdari…

astenie

Greşeli asumate. În asta constă viaţa mea în ultima vreme,în suma greşelilor asumate,plătite şi deloc uitate. Mari sau mici.mănâncă din mine, aşa,fără pic de jenă ca şi când aş merita tot răul din lume. Ca şi când aş fi cel mai groaznic pământean.
E bine să te întorci să le analizezi,ca să observi cât de prost ai fost, cât de naiv,şi mai ales că ai fi avut fereastra deschisă ,şi nu ar fi trebuit să încerci să spargi uşa ,ori să rămâi blocat în faţă ei.
  Dar nu există altă cale,de cele mai multe ori rămânem în faza de stagnare lângă uşa proaspăt închisă, ne preocupăm cu gânduri negative,şi tot auzim ecoul lăsat de o plecare pe fugă când am putea prea simplu să întoarcem privirea-n stânga în dreapta pentru a observa celelalte căi .
  Că am vrut sau nu să recunosc în tot timpul ăsta,am avut nespus de multe şanse la fericire,dar le-am evitat din orgoliu şi din naivitate. Până la urmă, care-s cele mai mari defecte ale omului?
Acelea conform cărora îşi permite să viseze,ori să se creadă într-a…