Postări

Se afișează postări din februarie, 2014

catalizator

'' Orice om trebuie să aibă măcar un loc pe lume unde să se poată duce! Fiinda vine o clipă când îţi trebuie neapărat o ieşire . ''
Pe fondul - acasă-i acolo unde ţi-e şi inima ,am realizat azi parcursul ochilor mei verzi.
  Am fost aproape mereu o mincinoasă,uite că o recunosc,am minţit mulţi oameni cu faptul că îmi pasă,ori că i-aş putea iubi,la fel cum şi ei m-au minţit pe mine.
      Am alergat,aşa cum am mai spus,să le colecţionez sufletul pentru a îmi umple mie cine ştie ce gol,iar în final nu rămâneam cu nimic. Aşa păţesc egoiştii.
Îmi plăcea încă de la şapte ani să mint,mai ales pe mama că îmi desenăm liniutele şi bastonaşele-n caietul dictando, ori pe vecinu' să-mi împrumute jucăriile sale,ca mai apoi să mi le însuşesc.
  Aţi spune poate că e ceva banal,dar îmi provoca o nespusă plăcere,glumesc. Niciodată nu m-am simţit bine să rănesc oameni,dar cu toate astea am făcut-o. Am făcut-o numai din frica de a nu păţi eu prima asta.
Mi-am propus să fiu rea,dar cu fi…

obsesii

'' [...] S-ar fi spus că nu timpul schimbă oamenii ci că ei doar îşi dau masca jos. Ori că sentimentele care revin,nu au dispărut niciodată. În orice caz,despre dragoste,oameni şi viaţă s-au filosofat prea multe, s-au cântat şi scris prea multe,atât de multe încât nici nu ştii ce să mai crezi .
Eu tind să cred că nu m-am schimbat ci doar te privesc altfel,din viziunea unui om realist,crud ,dar care te iubeşte. Nu ai riduri,zâmbetul ţi-e oleacă mai palid, şi ţi-ai schimbat parfumul . Inima-ţi bate la fel,iar sclipirea de altă-dată s-a pierdut cred că acum prea multă vreme pentru a încerca să o mai caut vreodată.
   Dacă mi-aş mai fi permis să fiu eu de asta-primăvară probabil aş fi plâns la orice ipoteză ce se referea la plecarea ta definitivă din viaţa mea,aş fi tras cu dinţii chiar şi de cea mai mică speranţă şi aş fi bătut la uşi necunoscute numai pentru a da de tine. Însă tu nu mi-ai oferit decât două soluţii : să fiu puternică pentru că aşa vreau eu,ori să fiu puternică pen…

97

- care-i treaba cu '' esti un om puternic''? - nu prea e,ca pana si omul puternic a fost candva cel mai slab dintre pamanteni,doar ca in timp a invatat sa isi ascunda durerea-n nopti pierdute si nu zile cu soare.
   eu azi cedez ,arunc armele pentru ca am obosit sa fac pe dura. nu sunt deloc omul rau, nu-s calau,nu calc pe nimeni in picioare. stau ascuns sub o raza de soare si-astept scapare.
          sunt bolnava din cauza societatii,imi pierd mintile cu complexele,cu dorinta de a pleca de aici, de a ma ascunde sub pamant, de a fi pustnica si a fi trecuta drept nebuna.
nu-s cu nimic mai speciala decat orice adolescent care nu-si gaseste loc,este considerat un ratat,etichetat,persiflat. cu nimic.
   problema e ca am indurat prea mult ,si simt cu sangele mi se urca la cap,cum explodez si n-are cine sa ma ajute,sa m-asculte.

introspecţie

-     Nu m-am resemnat niciodată ,sau cel puţin nu îmi amintesc - sintagma '' Aşa e menit să fie'' mi-a fost străină. Am negat-o am blamat-o şi iată cum în final-am acceptat-o.
Nu ştiu de ce am tras tot timpul cu dinţii,cu mâinile,cu strigăte uneori cu şoapte de oameni,de lucruri,de primăveri. Mi-am impus eu că fericirea mea depindea doar de cineva ori ceva,astfel încât la plecare să mă simt făcută bucăţi şi să-mi vină să urlu şi să mă ascund la doi metri sub pământ.
   Am fost încorsetată de închipuirea unei singurătăţi macabre, unor zile triste ,ploioase în care nimeni nu mă îmbrăţişează. M-am frământat şi în toată zarva asta am colecţionat suflete , că apoi să le rănesc prin golul meu.
   Într-adevăr,îmi lipseau prea multe,tocmai de asta îi părăseam şi răneam. Îmi duceam doar orgoliul la împlinire,nu inima şi nici dragostea. Făceam oamenii să se simtă speciali în unele momente, ba chiar le şi zâmbeam până-n zile-n care pulsul-mi scădea şi mă buşea plânsul ,mă apucă vin…

copilul care-aleargă către mare

- agale pierdută printre sandale şi gusturi amare-
nu-mi amintesc să fi iubit prea multe persoane mai mult decât pe mine. nu-mi amintesc să-mi fi părut rău de sufletele lor ,sau să încerc să le repar. -viaţa-i prea scurtă pentru a îţi asuma şi greşelile ori problemele altora.
   e atât de scurtă încât ne grăbim să o trăim, să o simţim să o scoatem la înaintare în fel şi feluri.
în graba noastră o pierdem . îi pierdem din esenţă,din aparenţă,pierdem amintiri, ne strângem din fărâme de ecouri şi ajungem la o bătrâneţe tristă în care ne plângem iubiri pierdute şi greşeli nerepetate.
      nu vreau să-mi pară rău de ce-am trăit pe ăst pământ. vreau să îmi pierd dragostea printre nisip,şi să scriu pe bucăţi de lună.-ca o nebună-.
   vreau să mă ascund într-un unghi de imaginaţie concavă,convexă,complexă. să fug la mare,să-mi râdă-n ochi şi să-mi aştearnă pe pleoape dorurile ei toate.
           vreau să îmi cuprindă sufletul şi dragostea-n veci şi să mă arunc în abisul ei cât pentru o eternitat…

ne întâmplam

Imagine
''  - uită-mă pe-un colţ de mare,lângă vapoare şi nisipuri mişcătoare,umblătoare.
la colţ de pământ,în noapte cu eclipsă de lună treci şi m-adună . mă coase,mă ţese ,mă iubeşte.
    treci de poartă-mi sufletul în puls , şi ia-mi inima-n chirie. ţi-aş plătii far' să am vreodată datorie.
m-aş gândii la apusuri cu umeri goi şi nisip deşirat între noi. la valuri ce se sparg şi galaxii cuprinse-n ochii tăi-atât de trişti ,purtaţi de-atâtea ploi.
     m-aş gândii la începuturi,la Adam şi Eve,la noi prinşi la răscruce de vânturi,avânturi,gânduri.
defapt,nu m-aş gândii,doar te-aş iubi. enigmatic,problematic şi hain.
      cu poftă de zâmbet,şi poftă de tine ce rupi zilnic câte-o părticică din mine.
şi-o pui la loc de vază, pe-al nostru colţ de plajă,uitat la colţ de lume , înconjurat de gânduri bune
  şi-n introspecţia mea de sfârşit de luna,să-mi găsesc dragostea cu tine de mână

                                                                  -Ana- ''

omul din ziua a şaptea

- omul din ziua a şaptea stă şi-aşteaptă. zile bune ,cu Soare pe cer şi stele sute
cu mare la picioare şi vise-aşternute pe umeri goi. aşteaptă vara cu gând de primăvară şi iubeşte.
     omul din ziua a şaptea ar vrea să plece-n lume,s-alerge,să zboare,că toate-s trecătoare şi doare.
nu urăşte,nu simte, se lasă dus dincolo de cuvinte. pe alt tărâm,cu alt chip şi nume pe buze.
        cântă,şi-aşterne zâmbete ,ţese vise,le descoase,le-adulmecă şi-ndeasă-n buzunare trase.
dar nu-i aşa mereu. fericirea-i prea tristă când e veşnică,prea mohorâtă,prea a nu ştiu cum,dar nu îmi place.
    omul din ziua a şaptea mai şi suferă şi tace. mai şi cade,se mai şi ridică,pică ,merge pe brânci pe coate şi-şi face din prea puţine vise realitate.
  şi-aşterne gânduri pe pleoape blonde,şi-şi frământă chinurile-n realităţi prea crude. e măcinat,e zbuciumat,e fără scăpare într-o lume prea mare.
   cu judecaţi,prejudecăţi,cu note proaste şi-ascultări,cu demolări de terminaţii nervoase,şi prea multe fete cu gene în…

visul unei veri pierdute

mi-e frig,groază şi e ceaţă. mi-au îngheţat celule ,mi-au îngheţat gânduri şi paralizat terminaţii nervoase.

vreau soare cu dinţi şi ochi care să mă iubească. să-mi cuprindă sufletul ,să-l înfăşoare-n apusuri frumoase de august şi să mă poarte-n dimineţi reci.
     sunt plecată aiurea prin vreo neştiinţă de gând uitat de astă-vară. cu părul roşu ars de soare,pistrui şi nisip în sandale. cu marea la picioare ,stelele sub gene şi promisiuni şoptite-n surdină.
   câte declaraţii de dragoste aude marea? şi oare câte iubiri pierdute plânge-n prologul unei veri pierdute?
să fie miliarde risipite,şoptite,minţite care-şi pun sclipire de ochi verde peste alta  ,şi şi-aruncă trecutul şi dragostea-n valuri iar apoi se grăbeşte s-ajungă-ntr-un tren.
         să-şi agaţe bagajul de amintiri pe un scaun din piele albastră decojita,şi să-şi mânjească lacrima-ntr-un miros de aglomeraţie şi nervi. să deseneze pe geam din picăturile de rouă povestea şi să-şi plângă-n sincope amintirea,dorul şi marea. pe aco…
-sometimes you promise someone forever but it doesn't work out that way-
    iarta-ma,am dat tot ce am avut mai bun,dar am cedat.

oameni - V-

- Oamenii judeca ,te condamna,dar uita ca nu exista decat un singur judecator -restul e doar poezie.
Mai uita si ca perfect nu-i nimeni,asta in cazul in care ei se considera un  nimeni in societatea asta.
    Cum sa iti permiti sa jignesti un om cand nici macar nu stii motivul pentru care intreprinde anumite actiuni,pt care savarseste greseli ori pt care plange in fiecare zi? Cum sa razi de un chip trist si de o poveste pe care nu o s-o cunosti?
    Nu stiu cum se face,dar nu mi-a placut sa rascolesc viata unei persoane decat in masura in care chiar eram convinsa de adevarul anumitor detalii. In momentul in care eram sigura ca am de ce sa ma consider mai buna,mai putin,sau deloc. De abia atunci mi-am permis sa arunc in jur cu : ,,X este asa pentru ca..,, dar nici atunci mai mult de atat pentru ca fie ca vrem sa recunoastem sau nu, cuvintele dor de cele mai multe ori mai mult decat faptele.
Cuvintele au transmisibilitate mai mare,sunt parsive, se modeleaza de la buze la buze si de …

-februarie-

straine,

  mi-a venit timpul sa plec de langa tine. nu m-am gandit la eternitate,ori la maini in maini pe plaja,m-am gandit doar la zambetul tau si la faptul ca toate-s cu un scop.
  n-am aparut in viata ta degeaba,o stii si tu,am aparut sa te fac sa fi mai bun,mai puternic,mai uman si mai tu.
am aparut pentru a iti arata cat de inselatoare-i fericirea si cat de mult se pretuieste o prietenie.
     sa nu ma urasti,nu-ti va reusii niciodata pentru ca intr-un colt din inima ta fragila,stii bine ca e sadita ideea potrivit careia : sunt oameni care apar in viata ta la momentul potrivit, un fel de ingeri picati din cer fix pentru tine,care te ocrotesc si te invata cum sa fi mai puternic,iar atunci cand ei simt ca tu esti pregatit,dispar fara urma.
nu incerca sa judeci ce am scris,stii bine ca asa e.
    sunt visul frumos din zorile tale,asa cum si tu esti omul minunat tinut aproape de suflet cat de bine am putut.
pastreaza-ma cum se cuvine, fara regret sau lacrimi in ochii,de asta ii e …