Postări

Se afișează postări din 2014

sfârşit

Caut o melodie cu care să închei anul ăsta. Nu ştiu neapărat de ce,însă vreau să îmi aduc aminte de momentul ăsta.- 00:00.   Începe -ALTCEVA- . Îţi dai pielea jos şi îmbraci una nouă,de sărbătoare,în speranţa că sigur anul asta o să fie mult mai bun,şi sigur o să reuşeşti tot ce ţi-ai propus încă de pe la treişpe ani când începeai să vezi şi tu ce înseamnă ca ţie să îţi placă de un băiat şi lui  să îi placă de altă fată,mai urâtă,mai deşteaptă sau mai tută. Nu că ar conta.
       Încerc să văd ce-a fost bun şi ce-a fost rău anu asta. Nu există balanţă. Nu am avut echilibru,de ce să mint?! A fost mult rău,însă binele care mi-a fost la final , m-a făcut cea mai fericită dintre pământeni.
 Am repetat aceeaşi greşeală ca şi acum doi ani.L-am repetat. De trei ori într-un singur an,în ideea că o să meargă. De parcă nu aş fi ştiut că omul nu se schimbă,oricâte sacrificii ai face tu. De parcă nu ştiam că cine te-a rănit o dată, sigur o face şi a doua oară pentru că tu eşti suficien…

patru

Patru ani.Au trecut patru ani de când exişti. Patru ani. Nu îmi vine să cred. Stau aşa şi citesc tot ce am scris, şi tot ce ai adunat tu şi parcă mi se face sufletul bucăţi. Tu nu meritai să te încarci cu toate durerile mele,însă ai făcut asta, eroic chiar. Mi-ai suportat mofturile, frustrările, isteriile
          Pe mine una m-a durut când te-am citit. Căutam ici şi colo să mă bucur la vreo postare sau alta,însă nu prea am putut.M-a durut tot ce s-a întâmplat,m-a durut cum te-am desfigurat.
E sfârşit de an aşa că îmi permit un moment de sinceritate. Şi, mă simt vinovată că ai îndurat atâtea. Dar oare nu eşti tu parte din mine?Ba da,eşti.
           Nu ţi-am scris mereu , însă în fiecare zi te vizitam şi te-ntrebam de sănătate. Nu îmi poţi spune că sunt o prietenă rea, o mamă neglijenţă sau altele. Întotdeauna mi-a păsat de tine.
           Sunt mândră de tine. Eşti tot ce am eu mai frumos. Sincer îţi spun- eşti cea mai frumoasă parte din mine. Scuze că am întârziat să îţi scriu…

Nu plânge,Ana

eşti frumoasă exact aşa. la trei dimineaţa când stai în faţa oglinzii nemachiată, într-un tricou şi şosete albe. eşti frumoasă cu părul vâlvoi. scundă. un metru cincizeci şi şapte de piele. ţesut. celulă.
şi-un milion de gânduri prinse pe irisii tăi verzi.
            ai cearcăne. de ce nu dormi nopţile?ce gânduri ţi-atârnă atât de greu pe pleoape? să fie el,să fie numai despre tine? de ce nu-mi spui?
  te simţi singură? de ce? ai nevoie de cineva acum? a,ai fost singură prea mult timp,am înţeles. te-ai obişnuit să fi singură pentru că asta a fost singura soluţie pe care trebuia să o îmbrăţişezi.
   şi nu îmi vorbeşti prea mult pentru că ai impresia că nu o să te ascult.
 te-nseli. eu dintre toţi o să te ascult cel mai atent.cuvânt cu cuvânt am să iau şi-am să-l lipesc pe scoarţa cerebrală. am să iau tot ce ţine de tine, bun,sau rău şi o să te ajut.
    tu doar spune-mi, cine ţi-a luat sclipirea din priviri? de ce-mi zâmbeşti acum sfios? nu vrei să-mi spui?
a,a fos…

in graba

nu pot sa mai vin -acolo-. de abia daca pot sa iti mai pronunt numele,dar apoi sa imi cumpar un bilet,sa ma urc in tren si sa pornesc spre tine.dar apoi sa te caut din nou in marea aia de straini si sa ma arunc in bratele tale ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
  m-ai putea acuza din nou ca nu te-am iubit niciodata,ca sunt lasa, sau ca '' am trecut prea usor peste''. adevarul e ca te-am iubit prea mult, si intodeauna am avut prea mult curaj de mi-am permis sa te iert si sa ma arunc de nu stiu cate ori in furtuna asta, dar mai ales, chiar si in momentul actual ma uit la povestea pe care am trait-o si ma gandesc ca eu nu as putea sa trec peste ea, dar apoi sa o sar ca la sotron.
    si nu pentru ca te-as mai vrea inapoi,ci doar pentru ca am fost cea mai fericita fata de pe pamant,iti jur,am fost candva,dar in acelasi timp, ai avut grija sa-mi tai aripile. iar de atunci, nu am mai incercat vreodata sa zbor. m-am tarat pe coate,pe burta,am alergat,am pasit,da…

?

'' imi e dor de tine, orasul e frumos,stii..vreau sa ne plimbam pe aici, asa cum o faceam mereu. de cand am venit,am niste stari ciudate pe care nu le pot explica, dar stiu ca daca ai veni aici,mi-as da seama de ce sunt confuz de atata timp . incerc sa scriu ceva,dar nu pot exprima in cuvinte pentru ca este un sentiment care ma depaseste.  la asfintit se vede orasul asa frumos,zici ca e vis,si cu tine nu as mai simtii golul asta. tu doar vino aici''

one and only

dragă suflet pereche,


                 nu ştiu pe unde îţi porţi paşii acum. adevărul e că nici nu vreau să mă gândesc. de fapt, aş putea  face un exerciţiu,dar să exclud partea în care îi şopteşti alteia cuvinte de dragoste. ştiu că sună ciudat , dar sunt geloasă.
     voiam să îţi spun ''Crăciun fericit !'' ,oriunde ai fi tu acum. în drum spre casă, sau chiar printr-o cafenea , undeva la masă aia din spate, cu un pahar de vin în faţă şi sute de gânduri. ori poate dormi . poate ai mers toată ziua , poate ai căutat cadouri, sau cine ştie. ai fost obosit şi atunci când ai ajuns acasă ai adormit pe loc,fără să te schimbat măcar. ţi-ai uitat telefonul pe silenţios ,şi cine ştie câte mesaje cu fel şi fel de urări ai să găseşti dimineaţă. şi pe tine te enervează,nu-i aşa?!
    însă orice ai face tu în momentul asta,şi oriunde ai fi - sper că eşti fericit. într-adevăr fericit. nu ştiu de ce îmi doresc asta din moment ce e clar că nu ne-am întâlnit …

iarta

iarta-ti trecutul.iarta-l si ingroapa-l undeva la doi metrii sub pamant. cu riscul de a suna sadic,doar ingropa-l . pleaca apoi. nimic mai simplu.

simplu

nu mă iubii că-n filmele-alea . nici ca-n poveşti, dicţionare,îndreptare. nu mă iubii în doze mici , nici în prea mari, nici medii. nu-mi da nici jumătăţi de măsură,nici întreg.
   iubeşte-mă ,cum să îţi spun? iubeşte-mă . iubeşte-mă numai.
      -aşa cum ai tu poftă dimineaţa.
iubeşte-mă . nu îţi ordon, eu doar îţi sugerez,iubeşte-mă.
       nu ştiu cum să-ţi explic. lucrurile bune n-ai cum să le aşezi aşa simplu pe-o hârtie,ca pe-un prospect sau o reţetă.  
  iubeşte-mă că , iubeşte-mă aşa, iubeşte-mă cum , iubeşte-mă .
      iubeşte,pe mine,mă.
   în orice zi din săptămână. la fel de mult,ori mai puţin.  lunea pot să accept că nu ne bem cafeaua împreună , că am eu şi eu toane. lunea te iert dacă nu mă săruţi când pleci,pentru că sinceră să fiu ,lunea nici măcar eu nu stau să-ţi calc cămaşa.
   marţea mi-e indiferent, marţea-mi place să mă uit la tine doar. cum vi acasă şi îţi arunci paltonul pe hol ,şi cum îţi treci mâna prin păr ca şi când ai fi uitat cheile de la maşină pe biro…

scurt

în fiecare seară înainte să adorm voiam să ascult melodia asta. dar niciodată nu am putut. de ce? nu ştiu. sau poate chiar am răspunsul la întrebarea asta, îl am,dar îmi e frică să îl scriu. ''frică''. ce laşă am ajuns - să-mi fie frică să-mi scriu gândul. mâine ce-are să fie? frică cumva să dau ochii cu tine?
    frică să dau ochii cu mine? . ok,recunosc. mi-a fost frică să ascult melodia pentru mă aducea cumva mai mult în trecut. dar nu în partea aia în care obişnuiam să fiu într-o stare cât se poate de bună. mă aducea în partea aia de dinainte de sfârşit,de dinainte de reproş, de dinainte de ruptură.
  în tristeţea aia copleşitoare,de nesuportat.mă aducea la anxietate. la nerăbdare şi goluri în stomac. mă aducea la - nu mă mai cunosc- . şi-i cumplit tare să te trezeşti dimineaţă şi să te întrebi : ''ce s-a întâmplat cu mine?'' ,pentru că tu îţi aparţii ţie şi numai ţie atunci când se stinge lumina,şi doar tu te-asculţi când toată lumea doarme, şi…

17

17 ani. Atât părea că are. Stătea la coadă la ghişeu. În gară. Decembrie paişpe. Frig de îţi îngheţa şi sufletul.Nu asta contează oricum. Era frumoasă. Cu un palton negru . Puţin mare. Bocanci de munte. Par rosu. Aprinsă în obraji. Ochi verzi. Privire caldă. Chip senin. Era singură şi ţinea portofelul strâns. De ce era singură?O fată ca ea nu ar trebuii să fie singură.Pe-o fată ca ea , aş fi luat-o de acolo undeva să bem un ceai. Şi-aş fi privit-o ore-n şir. O fată ca ea, îţi spunea poveşti numai din priviri. Despre ea,despre tine, despre un el,despre ai ei,despre mare, şi despre câinele care a fugit de-acasă când a lăsat maică-sa uşa deschisă. Îţi vorbea cu sufletul.
       Îmi plac oamenii care au o istorie,o poveste de spus. Ea avea taine,basme, dileme. Sau poate totul era de la simplul fapt că dintre atâţia oameni ea a fost singura care s-a uitat la mine şi mi-a zâmbit.
Ca şi când eu îi eram prietenul ăla vechi din copilărie cu care construia castele de nisip când ai lor se…

jurnal

nu mi-au plăcut niciodată gândurile din ceasu ăsta. doişpe ceasuri ale nopţi. fix.''te iubeşte?''.
cine mă iubeşte? soarele,luna,mă iubeşte noaptea?nu ştiu sigur,însă sigur s-a ataşat cumva de mine,pentru că îmi fură somnul şi vrea să îi ţin companie până-n zori de zi.
      în ceasuri ca asta eu mă gândesc la tine cumva. mă gândesc că urăsc deja gândul în care tu uiţi de ce s-a întâmplat. uiţi de vară, uiti de mare,uiţi de noi. la fel de bine cum eu am iertat, dar tu nu ai fi iertat niciodată.
  eu nu te mai iubesc. cum aş putea să te mai iubesc? spune-mi. îmi aduc aminte aşa uneori de serile în care mă întorceam acasă cu zâmbetul pe faţă , cum mă trânteam în pat şi mă întrebăm : '' îl iubesc,nu?''. eram fericită pe-atunci. şi naivă. şi frumoasă pentru că te iubeam. iubire te face mereu frumos.
  acum ştii cum e? ajung acasă şi mă trântesc în pat obosită. îngheţată şi sleită de puteri . în cel mai bun caz,mă gândesc la ce-am făcut ieri. niciodată la c…

insomnie

Problema draga mea ştii care e?! Că tu nu ai fost doar o etapă. Doar una dintre prietenele pe care le ai atunci când eşti tânăr şi ai chef să faci tot felul de tâmpenii în ideea că o să ai de ce să îţi aminteşti când o să îmbătrâneşti. Problema mea de fapt-ai fost doar tu. Fără exagerare trebuie să îţi mărturisesc chiar şi în ultimul ceas că aş putea scrie epistole întregi,însă niciodată, dar niciodată nu mi-aş putea găsii cuvintele să te descriu mai bine,ori să descriu impactul pe care l-ai avut asupra mea.
  Cum ai putea descrie cea mai frumoasă pereche de ochi verzi?Deschişi,închişi, spre căprui,spre albastru, fără pupile dilatate? Gene lungi ? Nu ştiu. Însă ochii tăi mi-au fost - verde închis ce-mi amintea cumva de zilele de vara,seara târziu , mi-au fost: ''Tu nu o să mă cunoşti niciodată, însă o să mă iubeşti şi o să îţi schimb viata.''. Ştiu că la prima vedere pare o tâmpenie să auzi - ''O să îţi schimb viaţa '' , în fond,nu tot ast…

lipsă destinatar

de mâine plec,
    de fapt,din seara asta.
    ce rost are să mai amân c-o oră,două,cu douaspatru?
    mâine dimineaţă o să găseşti gol patu' .
    că n-am fost eu să-ţi fiu aleasă,
    n-am fost eu acel ceva,
    am fost doar acel - altcineva
    altcineva din lista aia- cu glezne frumoase şi ochi verzi,
    care se văd, se iau,se pierd,se lasă,
    de multe ori m-am întrebat cum de te-ai mai aşezat de-atâtea ori la masă ?
    cum de dimineaţa te trezeai cu zâmbetul pe faţă?
    mă sărutai şi îmi spuneai că eu îţi sunt aleasă.
    dar eu nu te-am crezut niciodată,
    cuvinte d-astea mari eu auzeam doar în poveşti,
    şi eu ştiam că o singură dată întâlneşti -
    oare cum îi zice în cărţile alea pe care le citeşti când vrei să nu te plictiseşti?
    - iubire ca-n poveşti ? -
      eu am trăit iubirea mea cu tine ca-ntr-o viaţă normală,
     te-am întâlnit şi-ai fost cea mai frumoasă pereche de ochi căprui de la semaforul de lângă benzinărie,
   şi nici nu mi-ai picat cu t…

confesiuni

''
   ziua 1.

Stii ce a fost trist?!Trist a fost cum inca din prima dimineata in care ai plecat eu am continuat sa ma imbrac cu tine.Din obisnuinta,naivitate sau prostie nu incetam sa te tot port .Iar asta?Asta imi acoperea viata din privire, asta-mi acoperea sufletul ca o mantie. La fel de trist e cum cuvintele tale nu au fost cerneala pe trup , astfel s-ar fi sters . Cuvintele tale-mi sunt cicatrici adanci pe palme,pe buze,pe piet.Cuvintele tale le-aud ,le citesc si le simt la fiecare ploaie ,zapada sau adiere de vant. Pentru ca ma ustura,ma dor,m-alunga pentru ca mai apoi sa ma aduca de unde am plecat - la tine,prin mine.
   M-am intrebat de multe ori oare cat de repede m-am sters eu din viata ta.Ori mai bine zis m-am intrebat cum s-a sters fiecare sarut de pe buzele tale?De cate buze rosii a fost nevoie? De cate cuvinte frumoase soptite-n ureche pt a le inlocuii pe ale mele?De cate nopti,de cate dusuri reci? ''


- pune-ţi o dorinţă

decembrie doi.

   cred că m-am găsit atunci când am încetat să mă mai caut. ori să mă mai întreb ce am de gând să fac. de parcă uitasem că eu m-am lăsat tot timpu' la voia întâmplării ca un vapor în largu' mării.
aşa-i şi cu dragostea, dacă mai e dragoste azi. nu o primeşti când vrei tu,o primeşti când lucrezi asupra ta şi o tratezi cu inima pe sus şi braţele totuşi deschise. restu' sunt doar încercări eşuate,restu sunt doar stele căzătoare ,doar gunoaie ,restu' sunt doar grîul din betoane.
   şi m-am lăsat din nou la întâmplare. şi-am zis să nu mă mai prind de oameni, că sunt nişte crengi prea uşoare, şi de abia dacă poţi la o adiere uşoară de vânt să te ţi de ele. dar apoi. apoi ce? nimic. apoi omu' pleacă. omu' cade. şi n-ai să vezi om fericit când e adus cu picioarele pe pământ.n-ai să vezi om fericit dacă e purtat aiurea de vânt. omu' e fericit doar când iubeşte,ori cel mai probabil când crede că are impresia că trăieşte. da' omu mai trăieşte,şi d…

pierduţi

Imagine
suntem pierduţi, suntem duşi, suntem departe, înjumătăţiţi , separaţi, cu doruri multe, şi amintiri, anxietăţi, şi gelozii, dureri , săruturi şi mâini reci, trece timpu' - tu nu-mi treci, eu te-aş aduce înapoi, da mi-am pierdut minţile cu totu' când.. am încercat să scap de noi, eram doi, ţi-am luat sufletu', mi-ai luat totu' am rămas doar cu el în nopţile astea, cu frig ceaţă, fără tine?! ;nu e risc, nu-i dragoste, nu e nimic. da' ţi-ai pierdut şi tu minţile, încercând să mă-nţelegi pe mine, am fost de la-nceput bolnavă, şi-n lupta cu mine, te-am tras de mâna-n pustie, ai vrut să scapi, ce ironie, suntem duşi ,iubitule, duşi cu pluta, duşi departe, separaţi iubitule, suntem scrum, fum , ceaţă- noi nu mai avem şansă, nu mai avem speranţa c-am distrut tot, de mana chiar iar acum nu mai văd nimic în faţă,

2:36

Tu nu o sa știi niciodată cum e sa adormi si sa te trezești cu o inima făcută bucăți. Pentru ca tu nu ești aici in nopți ca asta ,in care ma trezesc mai goala ca niciodată si ma întreb : " oare mâine o sa mai reușesc ?" . Sa îți spun sincer ..nu stiu cat o sa mai rezist,nu stiu cat o sa ma mai prefac,însă simplul fapt ca stiu ca asta e cel mai bine pentru mine ma tine undeva aici,la distanta. Si oricum n-aș știi cum sa ma mai apropii, iar tu nu ești calmul marii,ești doar liniștea de dinainte si furtuna care mi-a luat viața in bătăile ei de vânt,a intors-o, a modelat-o si a aruncat-o undeva la sute de kilometrii depărtare de mare. Nu am puterea sa mai vin,ori cel puțin,nu o găsesc.N-aș mai putea sa te iubesc,iar din cauza ta , ultimele sentimente s-ar converti in ura.

31

Ţi-aş scrie din când în când. Cum şi despre ce ,nu mă întreba.Ştiu doar că ţi-aş scrie,chiar şi astăzi.Ţi-aş spune ''Bună , cât mai ai de gând să taci ?'' . Pentru că doar asta ştii să-mi faci,să taci.Iar de tăcerea nu ţi-ar fi aşa frumoasă,probabil că ţi-aş scrie la un moment dat. E în regulă şi să te privesc, să-ţi aud cuvintele printre fiecare bătaie de inimă. Cum îţi treci mâna prin par la intervale scurte de timp,ori cum priveşti mulţimea cumva de sus,ca şi când ai fi ajuns deja pe-o stea. Oarecum ameţit. Bulversat.
      Aş fi venit de multe ori la tine şi ţi-aş fi vorbit. Dar nu ştiu cum să îţi vorbesc,la fel de bine cum nici nu ştiu să-ţi scriu. Ce fel de blocaj mai eşti şi tu ? Sau poate e doar vina ta, pentru că îmi pare că tu n-ai avea nevoie de nimeni,ori că-mi ştii deja cuvintele şi nu vrei să le mai auzi.
       Aş vrea să ştiu cum îţi petreci nopţile. Sau dacă-ţi umblă sufletul hoinar,în felul ăsta aş putea pornii în căutarea lui , l-aş striga şi st…

ultim act

sufăr de tine. mi-e dor de dorul ce-l aveam cândva de tine. când se rupeau bucăţi din mine. când mi se frângeau oasele, şi când le asamblai tu,după placul tău. subliniez că totul a fost mereu după placul tău.
  iar eu ce-aş fi avut de zis? prea multe,dar prea puţin. şi nici n-aş fi avut  cum să te reţin.
      pentru că tu ai plecat întotdeauna. la fel de bine cum te-ai şi întors întotdeauna. cu cheile la tine,cu dubluri şi bagaje aşezate-n faţa uşii. iar apoi,la un interval de timp,aceleaşi bagaje se aşezau tot în faţa uşii,numai că îmbrăţişării tale îi urmă doar un : ''să dea dracu de mă mai întorc.''. să fiu sincera,nu ne-am despărţit niciodată cu o îmbrăţişare. ne-am secat de puteri, ne-am otrăvit,şi ne-am jurat că nu mai avem nevoie unu de altu.
iar de data asta eu cred că e adevărat. cred sincer că e adevărat. sincer.
     despre tine nu am putut să scriu niciodată.şi încă nu ştiu de ce, fie că te iubeam prea mult,fie pentru că mă otrăveai,fi…

îndemn

- Dana?Eu cred că sufăr de dor de mare.Sufăr de buze roşii şi umeri goi.Sufăr de trupuri întinse pe nisip încins la asfinţit. De val ce mi se spărgea la picioare şi-mi gâdila tălpile dimineaţa după o beţie cumplita.
Mi-e sufletul plângând după piele sărată şi săruturi lungi.Sticle de bere sparte şi mucuri de ţigară.
Mai vreau o vara strecurată-n mijlocul ăsta de toamnă. Mai vreau nişte dragoste.Mai vreau doi ochi verzi să mă piardă. Piele,ţesut,celulă. Cuvinte şoptite-n ureche şi stele miliarde pe cer. Mai vreau nume de repetat dimineaţa.Mai vreau s-o prind de mână. Să o iau în braţe şi să alerg cu ea în mare. Nu credeam că treaba asta cu iubirea de vara chiar doare.Hai la mare !

plictiseli

ce aş putea să îmi scriu la cei saptispe ani fără zece zile? nu ştiu. a trecut atâta timp,şi nici chiar acum nu am reuşit prea bine să mă definesc.ştiu foarte bine ce iubesc,dar nu ştiu cum de reuşesc.
 să ţin minte atâtea date despre mine,dacă dimineaţa când mă uit în oglindă nu văd decât aceeaşi pereche de pijamale cu buline,în fine.
      mi-au zis mulţi că am să mă schimb,c-am să devin curând o domnişoară,cu unghii mari,cu lac şi ojă roşie ,sau alte derivate. aş spune că s-au înşelat,nu m-am schimbat. acelaşi copil tâmp sunt care a uitat că-n casa oricărui om,există-o unghieră de tăiat, oare ce,dacă nu unghii. eu cu ea mi-am zgâriat doar genunchii.
     unghiile mi le-am ros. şi nu le-am ascuns vreodată de vreo altă domnişoară cu manichiură făcută de o fată cu şcolită în gel,în tipsuri- câte plictisuri. am fost mândră de mâinile mele. am scris atâtea versuri cu ele.
şi-am şters atâtea lacrimi,de zici că trebuia să îndur nu ştiu câte patimi.
        şi-n orice caz,am fo…

fără titlu

eşti o poveste neîncheiată pe care refuz să o mai scriu,
   de fapt,ce aş mai scrie când eu de fapt refuz şi să te citesc,
   să te-amintesc în vreun minut în gândurile mele,
   eşti doar un om ce trece,
   fără să mă lase rece,dar trece,
   om care se duce undeva printre cei ce n-au fost să fie,
   printre cei ce n-au ştiut a spune,
   într-o zi o să devii unul fără nume,
   o să fi doar omul din iulie,
   omul ce-adus ploaie-n zi cu soare,
   omul ce a deschis o uşa,dar a ieşit grăbit pe fereastră,
   speriat să cunoască,
   speriat să mă iubească,
   mi-eşti trist când văd cum renegi,
   două mâini reci şi o pereche de ochi verzi,
   mi-eşti trist în acel Bucureşti,
   că pleci,că nu încerci şi părăseşti,
   un sfârşit de început şi nu-ţi mai laşi nici un minut,
   pentru-o privire,pentru un tine lângă mine
    pentru ce nu ai vrut să fie,

se pare

eu n-am ştiut să te cunosc,
   în loc de faţă,te-am întors pe dos,
   te-am luat la rost fără să ştiu ,
   c-aşa-au zis toate şi că-i prea târziu,
   pentru mine,pentru tine ,ori '' nu ştiu''
   eu n-am ştiut să te iubesc,
   am ştiut doar să privesc,
   cum mă prefaci din buze roşii în cenuşă,
   cum te îndepărtezi uşor spre uşă,
   te-am luat la rost când ai plecat,
   şi n-am ştiut decât să te scot vinovat,
   că ai plecat fără să zici,
   că ochii tăi mi-au devenit inamici,
   câte intrigi -
   te-am luat la rost şi-mi pare rău,
   când te uram,trebuia să mă gândesc la chipul tău,
   la trupul tău ce se plia atât de bine pe-al meu,
   la nopţile-n care părea că tânjesti dar doar de dorul meu,
   şi realizez, pe tine-ar fi trebuit să te păstrez mereu



despre mine

nu port soarele-n par şi nici nu cresc flori cu zâmbetul meu,
     am doar şireturi nelegate,dezlegate,încurcate .
     câteva vise răsturnate,aberante,deocheate,
     cu clişee,serenade şi poezii în miez de noapte,
     glumeam,fără serenade şi poezii în miez de noapte,
     dar vise cu cineva care să îmi ia grijile toate,
     c-o bere,c-o strângere de mână şi c-o glumă bună,
      am doi ochi verzi,dar nu atât de verzi,
      atât de verzi totuşi cât să îi crezi,să nu te pierzi
       nu atât de tare,dar dacă-o faci,grijă mare,
      sunt praf la îndrumare,orientare,
       nu îmi pasă de punctele cardinale,
      la mine-i bine oriunde-i soare,
      că-i nord ,sau vest ori sud sau est,
       sunt bine cât am pe cine să iubesc,
       glumesc.
       nu  cu ce am scris,glumesc în general,
       la singular ori la plural,
       nu-mi place tot ce pare-a fi normal,
       mă plictisesc şi iau tot felul de cuvinte,
       le dau viaţă şi jonglez cu ele-n minte,
       fix ca acum …

strâns

'' iubitule,

  tot ce îmi amintesc legat de ziua de ieri e că tu ai plecat. că mi te-ai pierdut printre zecile de suflete care se plimbau în neştire pe peron,în gara asta pustie.tot ce îmi amintesc legat de ziua de ieri e că ai plecat şi mi-ai luat sufletul cu tine.
     că m-ai strâns uşor la piept iar apoi te-ai depărtat încet ,şi mă priveai iubitule discret,în sens de : ''te-aş lua cu mine acum când plec'' . însă n-am putut să mă ţin după tine,n-am putut să mă leg de tine,n-am putut.
 sau poate n-am ştiut,sau poate nu am vrut,ori poate nu a fost făcut să pornesc alături de tine nici ieri,nici azi,nici mâine.poate-s făcută să te-aştept pentru că eşti singurul aproape de inimă,şi singurul de strâns la piept.
    singurul ce m-a ţinut atâta timp cu sufletul fără trup.singurul ce a ştiut să mă prindă înainte de a fi căzut.singurul de iubit.
     ce aş putea să îţi mai spun? că fără tine nu-s cuvinte,fără tine sunt doar priviri lipsite de culoare ce le-arunc în j…

yours to hold

'' întotdeauna o să fie ceva de zis. o să fie un punct,o virgulă,un zâmbet , un ''îmi e dor de tine'',o strângere de mână.întotdeauna mă voi uita la tine cu teamă şi cu dragoste. pentru că nu o să treci curând . sau poate nu o să treci deloc,iar eu nu am de gând să te sar ca la sotron,ori să te las să pleci ca un grăbit pieton.
                                                                                                                               - ai  prins rădăcini ''

unul de strans la piept

iubitule,

     noi doi am pierdut prea multe anotimpuri în braţe străine.

amnesia

Imagine
eu te-am iubit,dar tu ? pe unde ţi-ai rătăcit atâta amar de vreme sufletul?cum de nu mi-ai auzit urletul?în nopţile de vară,când luam în braţe vântul şi-mi întindeam trupul pe întreg pământul ?,.
      eu te-am iubit,dar ţie? cât ţi-a luat să te întorci din nou la mine?
nu-mi spune că te-ai rătăcit,cu mine-n braţe ai dormit,cu mine-n suflet ai pornit şi nu admit să-mi spui că n-ai ştiut pe ce cărări să vi să-mi mai oferi îmbrăţişări.
      nu e nimic,nu te condamn,nu te reclam.nici eu n-am ştiut prea bine cum să te port,cum să te am. şi am lăsat totul să se scurgă gram cu gram.
      ştiu şi-acum tot ce îţi place,şi cum reuşeai tot tu să fi cel ce-avea să mă împace,eh drace.
 cafea cu lapte , ierni geroase.săruturi lungi -;cuvinte-ntoarse . muşcat uşor ,cearseafuri albe-n dormitor. alcool şi-umor. oameni stupizi de la televizor. nopţi albe,insomnii,obiecte de preţ şi copilării.
    luna plină ,muzică bună în surdină şi dragoste,fără rutină.
       mi-ai fost lumina,vezi tu,e…

acasă

mi-ai lipsit ca niciodată,mi-ai lipsit poate pentru ultima oară.
   aş vrea să te păstrez cumva în mine,ori mai bine,să nu mai pleci în veci,
   aş vrea să ştiu mereu cum e acasă lângă tine,
   cafea aburindă pe masă şi vocea ta drăgăstoasă,
  cămaşă ta lungă neintoarsa şi telefoane rătăcite undeva pe masă,
  prin casă doar amintiri cu tine lipit de mine,prin mine,
  acasă doar dragostea noastră,
  şi la fereastră un răsărit şi o terasă
  unde-am adăpostit iubirea noastră,
  de vânt,de ploaie,de furtună,
   uneori şi de vreme bună,
   vocea ta răsună prin casă ,
   iar tu stai liniştit fumând la fereastră de parcă nu îţi pasă,
   de ploile ce vin,
   de ce-o fi mâine,
   de destin
   iar eu m-alin -
   că eşti aici,
   cum n-ai mai fost niciodată,
   cu inima,cu sufletul,
   cuprinde-mi chipul ,
   cuprinde-mă şi adu-mă lângă tine,
   promite-mi că nu mai pleci în veci de lângă mine.

erodat

uitasem cum e  să-mi fie dor de tine,
        să te aşez pe hârtie ,
        uitasem de tine rătăcit prin mine,
        uitasem că tu nu o să uiţi niciodată drumul spre casă,
        şi-ai să te întorci acolo unde braţele tale mă cuprind toată,
        şi-ai să te întorci la dimineţile cu mine ,
        când îţi zâmbeam şi adormeam lângă tine ,
s-au schimbat prea multe,
     tu ,ochii tăi,
     numărul meu de telefon,
     adresa ta
     nu mai încerca să mă refaci
     să te prefaci că mâine-i bine
     iar tu brusc o să te prefaci
     în cel ce m-nvelea ,
     în cel ce mă adăpostea,
     de ploaie,de oameni,de frig,de dor,
     nu mai poţi timp să întorci,
     s-au schimbat multe de când nu mai eşti cu mine,
     am zis şi mai sus,
     când ne-am despărţit mi-am cumpărat bilet doar dus.

rareori

n-o să te iubesc orice ai face,
               nici pentru totdeauna ,
               nici pentru măcar trei ani,
               n-o să te iubesc pentru ce ai putea să îmi oferi,
               o să te iubesc pentru modul în care-o să ştii să ceri,
               ce-am eu mai bun,şi drept să-ţi spun,
               vorbele mele nu-s nisip purtat de vânt,
               o să te iubesc pentru zâmbete şi nicidecum pentru sâmbete,
               pentru modul în care zici nu pentru ce zici,
               pentru că tu o să îmi vorbeşti cu sufletul,
               o să mi-l înconjori cu zâmbetul,
               o să-i sapi fundaţie iar apoi o să-l porţi la tine-n palme plin de graţie,
               -ce comparaţie,
                în orice caz ,nu sunt femeia care,
                ţi-ar trece peste toate,ori care te-ar da pentru totdeauna pe spate,
                nici măcar nu ştiu karate,
                eu sunt femeia care doar şi poate,te-ar ajută să,
                 mă…

dar tu?

eu te iubesc,  
dar tu?
   cat ai de gand sa-ti amagesti sufletul?
cu ''da '' sau nu'',cu spune-mi tu
cu ''poate maine ori ''nu stiu''
eu te iubesc,
dar tu?
cand ma lasi sa-ti anexez sufletul?
-cu totul-

la rece

Nu ii poți spune nimic omului care te-a rănit,nici macar un sincer "La multi ani" ,pentru ca întotdeauna va exista un prag pe care nu o sa il poți trece când vine vorba de el. Iar aici ma refer la veșnicul "De ce?" ,si asta nu pentru ca te-a rănit ,era normal c o sa facă asta la un moment,ci doar pentru ceea ce ar fi putut sa fie si nu a fost. Doar pentru nopțile in care aveai nevoie de el, iar telefonul suna ocupat . Ori poate chiar nu e nici despre asta,poate e pentru clipele in care stăteați îmbrățișați iar tu îți imaginai zile înșirate cu el de mana iar el se pregătea sa își facă bagajul si sa plece cat mai curând din viața ta. E despre lipsa reciprocității,e despre planuri,despre sentimente ,despre timp acordat ,e despre tine . E despre cum totul e temporar,despre cum tie îți trece,te lăsa rece iar el se întoarce ca si când ar mai avea vreun drept sa ii fie dor de tine. Ai spune ca e curajos,nu-i așa? Chiar este curajos. Exagerat de curajos.                …

too busy being yours

La ora asta,cand nu ești lângă mine ,   inca sunt preocupata sa fiu cu tine.

întrebare

Imagine
bună iubite,

      azi ce îmi faci?
     ce îmi mai zici?
     cum mă dezbraci?
     când mă prefaci din marea-albastră în ţărână?
     o să fi tot tu cel ce mă deşiră şi m-adună?
     cel ce mă prinde-ntr-o cunună?
     vreau doar să ştiu dacă o să mă mai ţii de mână,
     când plouă,e vânt sau furtună,
     vreau doar să ştiu dacă o să mai fim împreună,
     dar lasă,cuvintele astea se tot adună,
      ideea e dacă azi mă mai ţii de mână,
     ce îmi mai faci,
     cum mă dezbraci,
      cum mă împaci,
     azi e despre cum o să treci prin mine,
     şi cum după,o să scriu veşnic despre tine,
     ori de nu veşnic,măcar mâine,
      despre tine de o sută de ori,şi-n sute de moduri,
      în care te-am privit,te-am simţit şi te-am iubit,
      azi e despre cum o să tânjesc o viaţă după tine,
      cum o să sfârşesc prin tine căutăndu-mă pe mine,
    spune-mi iubite , nu e aşa că azi n-o să mă laşi ?

n-am cuvinte când nu eşti

dor şi braţele tale
    buzele tale,
    ochii tăi
    zâmbetul tău
    soare şi dor de doi    dor de sufletul meu dormind lângă al tău,
    de clipele în care te ştiam al meu
    dor de tine,dor de ducă,dor de cuvânt,
    dor să te frământ,să te iubesc,să te adun
    să te şoptesc,să te povestesc să te doresc,
    să te amestesc,să te alung,să te reiau
     de la unu până la zece ,până când îmi spuneai că toate relele vor trece
    azi e rece - dorul nu trece.
    nu trece trupul meu obişnuit să se îmbrace cu tine,
    nu trece inima mea care bătea alături de tine,
    nu trece nimic ,iubite,eu cred că tu te-ai rătăcit dintotdeauna prin mine

desprindere

[..] În final,ce îi mai poţi spune omului pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine?De fapt,ce îi mai poţi spune omului pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine ani la rând?
   Pentru că vrei sau nu trebuie să recunoşti faptul că o parte din tine încă îşi mai doreşte răspunsuri la întrebări precum : ''De ce?!'' , ori ''Ce ai mai făcut de când?'', de fapt,nici nu te interesează ce a mai făcut de când a plecat din viaţa ta pentru că doare,întotdeauna o să te doară chiar dacă aflii că e mai trist ca niciodată. Principalul este să îi reaminteşti că te-a abandonat, principalul e să fi masochist şi să îţi iei sufletul să i-l arunci in faţă. -''Uite ce ai făcut din mine de când ai plecat.''.
       Drept să îţi spun,nu are nici un rost să faci toată asta.Partea cu rănitul e selectivă,omul nu te răneşte pentru că nu îşi dă seama,ori cel puţin,nu pleacă din viaţa ta pentru că e somnanbul,pleacă conştient de faptul că te răneşte iar dacă se întoa…

în mine despre tine

la finalul zilei întotdeauna va fi vorba despre tine,
   la finalul zilei întodeauna va fi vorba despre cum ai renunţat la mine,
   înainte să mă fi avut pentru tine măcar,
   la finalul zilei o să rămân doar cu un ''dar''
   cu ''ce-ar fi fost dacă?'', ''de ce?'' şi ''măcar dacă''
   măcar dacă ţi-ai fi făcut timp şi pentru mine,
   măcar de m-ai fi iubit puţin,
   ce-ar fi fost dacă nu m-ai fi lăsat să plec,
   de ce a trebuit să nu mă opreşti
   de ce a trebui să fie aşa ,
   de ce nu ai putut să mă iubeşti.
   la finalul zilei o să îmi aşez capul pe pernă şi o să mă gândesc la tine,
   dacă eşti bine,dacă ţi-e dor de mine,
   de cum vorbeam şi cum râdeam,de modu'-n care îţi spuneam ..
   de modu' în care îţi spuneam pe nume
    de modu' în care făceam glume şi-n care-ţi strecurăm vreun apropo că te iubeam
    la finalul zilei o să rămân doar cu un ''dar''
    n-o să mai fi nici online mă…

iubite,

tot ce eşti tu acum se leagă de mine. 
      iubite,eu o să umblu veşnic prin tine.
   sunt în orice privire,în orice simţire,şi-n orice altă nouă iubire
      aş fi putut să mor de dorul tău în braţe la tine,
     iubite,nimeni nu o să te mai iubească aşa ca mine
  aproape că respirăm prin tine când îmi aşezăm trupul lângă-al tău ,
     ce ţi-am oferit eu a fost mai mult decât iubire,
a fost mai mult decât sărut cuvânt sau gând,
   iubite,eu am trăit prin tine.nopţi la rând.
m-am trezit cu tine-n gând dimineţi în şir,şi te-am purtat cu mine ca singur vestamnt.
  te-am purtat cu grijă şi cu dor în suflet,în privire,pe buze în gând .
pentru că ,inevitabil,tu eşti parte din mine. eşti în fiecare sărut pe care l-am schiţat în gând sau pe care l-am avut.
    am făcut dragoste cu sufletul tău,şi ţi-am prins cuvintele între bătăile mele de inimă ,şi,chiar şi-acum când nu-mi mai eşti,de fiecare dată când respir tu îmi spui că mă iubeşti.
   exact ca-n noaptea aia. când mi-ai dezbrăcat gândur…

târziu

te-ai îndrăgostit de mine prea târziu

      te-ai îndrăgostit de mine când eu deja nu mai aveam ce să îţi ofer .
      îmi deşirasem sufletul de prea multă vreme-n faţa ta,dar tu..
      te-ai apucat să îl iubeşti de abia acum.
      de abia când au trecut nopţi peste mine şi dorul de tine
      de abia când ai lăsat luni în şir să mă schimbe,să mă plimbe în braţele altor oameni, să mă piardă în alte zâmbete ,priviri şi sâmbete.
      te-ai îndrăgostit de mine când eu uitasem ochii tăi,când îmbrăţişarea ta îmi era străină,când..
      când aproape că nu mai însemnam nimic pentru mine,când eram doar o amintire cu lacrimi şi sărutări pe fugă
                                               te-ai îndrăgostit de mine prea târziu.


mi-e dor de ţine cu sufletul la pământ şi lacrimi uscate pe obraji.şi nu sunt cuvinte-n lume pe care să ţi le spun dacă te-aş avea în faţă acum.nu sunt şi nici de-ar fi fost nu aş fi ştiut cum să le rostesc.
   ştiu doar că vreau să îmi aşez capul pe umerii tăi ca-n alte-daţi iar tu să zâmbeşti cu lacrimi în ochi . ştiu doar că vreau să îţi mai calc pragul şi să te văd cum stai întinsă-n pat cu cartea-n braţe şi radio-ul la volum mediu. cu masa strânsă şi flori la fereastră. vreau doar să mai văd astea,cel puţin o dată. măcar o dată.
   ştiu doar că nu mi-au ajuns saptispe ani să îţi spun cât te iubesc,nu mi-au ajuns saptispe ani să îmi petrec duminicile cu tine. nu mi-au ajuns.
vreau doar să te mai văd cum te îndrepţi cu paşi uşori spre poartă, să îţi mai văd zâmbetul cald şi ochii verzi şi să  sar în braţele tale ca atunci când aveam cinci ani şi veneam de la grădiniţă.
   vreau să îţi mai strâng mâinile pe care le-am mângâiat ceasuri întregi în care tu te agăţai de viaţă aşa cum m…

august

4:00


'' adiere uşoară de august târziu şi buzele tale.buzele tale reci,crăpate,muşcate,uscate. apăsate pe-ale mele în doişpe ceasuri ale nopţii cu promisiuni uitate printre răsuflări întretăiate.
 mâinile tale ce le strângeau pe ale mele.mâinile tale ce se plimbau  în interiorul coapselor mele şi-mi desenau galaxii pe umeri şi pe braţe.  braţele tale ce mă cuprindeau toată şi cămaşa al cărei parfum l-am inspirat de-atâtea ori încât a devenit al meu .
        pielea ta sărată pe care-am gustat-o şi înfiorarea ta uşoară când îţi creşteam pe-ncheieturi şi-n palme flori cu buzele mele . fierbinţi,tremurânde,iubite de tine.
         mi-erai aşa frumos când nu-mi spuneai nimic şi doar te uitai la mine. curat.pierdut.molipsitor.
îmi spuneai necuvinte cu ochii tăi albaştrii,tulburi visători.erai aşa frumos când te uitai la mine şi încercai să îmi chemi sufletul pentru o altă invitaţie la vals.
       te-am iubit ceasur…

you got me losing every breath

în noapte asta nu ştiu cum să scriu despre tine


   însă ţi-am ascultat sufletul acum două seri . mi-a spus o poveste frumoasă,în care  noi doi ne-am fi putut ţine de mână mai mult de tipicele trei luni îndrăgostite, mai mult de şase luni după care hormonii încântării pier,mai mult de un an ori doi,ci ne-am fi ţinut de mâna-n galaxii iar tu mi-ai fi prins stele în păr.
  l-am ascultat atât de atent încât am pierdut urma degetelor tale pe pielea mea sărată şi tremurândă.
îmi spunea pe nume . îmi spunea că i-am lipsit. mi-a luat apoi sufletul în braţe şi a făcut dragoste cu el ceasuri întregi timp în care tu îţi petreceai mâinile-n părul meu,buzele pe întreg trupul meu. timp în care te-am privit în ochi şi-am văzut marea cum îşi sparge valurile la mal doar pentru noi doi.
   mi se pare,sau chiar ne chema la ea. niciodată nu m-a chemat marea la ea aşa cum  a făcut-o când am privit  ochii tăi frumoşi. albaştrii. tulburi.visători.
   nu ştiu cum să …

cât nu ne-am vorbit

duminică, şaptişpe nouăzeci şi opt

''                           Oamenii te caută doar atunci când au impresia că ai uitat de ei.

   Nu îl mai văzusem de mult timp. Să fi fost de la ultima noastră ceartă. Să fie deja opt luni fix.Numărate cu secunde cu tot. Să fi fost de atunci când şi-a luat chiar şi periuţa de dinţi de la mine din apartament , când şi-a încheiat nasturii de la palton nervos şi împrăştiat şi mi-a spus : ''S-a terminat,Eva'' . Ca şi când am fi avut noi vreun început ,vreodată.Ce ironie. Omul ăsta nu îmi oferise niciodată ocazia de a fi cu el mai mult de câteva nopţi adunate şi frânturi de zile-n cafenele aşezate la colţuri stranii de stradă,iar cu toate astea îmi spunea că se terminase ceva ce niciodată nu cutezase să înceapă.
   Dar nu e problema,întotdeauna omul care nu îţi oferă nimic,are impresia că a dat totul şi încearcă să te învinuiască pe tine pentru eşecul care nici măcar nu a fost al vostru. Pentru că nu aţi avut nimic niciodată. Nu …