Postări

Se afișează postări din septembrie, 2013

septembrie,luni

Imagine
Acum aproape o lună m-aş fi gândit că aş putea muri în orice moment . M-aş fi gândit că inima mi-ar fi cedat,că lacrimile nu ar fi contenit,şi că, tot mergând aşa,cu o inimă înfometată de dragoste am să obosesc şi voi muri flamandă la un colţ de stradă. În toate săptămânile de după,m-am închipuit undeva la capăt de lume,şi ,mi-am făcut tot felul de scenarii ,care mai de care mai triste şi reci despre mine ajunsă la capătul suferinţei. Despre mine într-un sanatoriu cu pereţi roşii ,despre mine închisă într-un loc de unde nu aş mai fi avut scăpare.
   M-am gândit numai la mine. Egoist,nu-i aşa?! Mi-am concentrat toată suferinţa şi durerea asupra mea şi a inimii mele fără să mă gândesc ce se întâmpla în partea cealaltă.Sau poate,erau nopţi în care intuiam,dar,preferam de fiecare dată să închid ochii şi să mă gândesc la ceva rezonabil . Aşa îmi treceau nopţile. Nopţi reci sau calde cu mintea goală şi inima sfâşiată de regret şi sânge ce era pompat în vene mult prea lin.
   Iată-mă ac…

înainte să plec

Imagine
''     M-am regăsit pe mine ascunsă după rafturi pline de gânduri negre şi dor. M-am regăsit şi-am vrut să fug,dar m-ai oprit,şi îţi mulţumesc. Mi-ai prins mâinile şi te-ai uitat la mine trist,le-ai strâns apoi în semn de revoltă şi m-ai tras uşor la pieptul tău.
- Nu o să ai niciodată ce îţi doreşti dacă nu lupţi,tu ai luptat destul,nu crezi?Numai ai ce să câştigi ,nici ce să pierzi. După tine nu aşteaptă nimeni,şi-ai să pierzi cea mai frumoasă călătorie dacă nu îţi revi ,îţi faci bagajul şi urci.Ce mai aştepţi?! Să se întâmple o minune?Nu se întâmplă.Ia-ţi sufletul şi pleacă,eu oricum voi fi cu tine,orice-ar fi,îţi aminteşti?Orice-ar fi.''
 când nu ai ochi căprui,săruţi şi albaştrii .

tristeţea-i toamna când sunt ploi

Poate într-o altă viaţă mi s-ar fi rezervat un drept la fericire. Interminabilă.Iremediabilă.Nebunească.
În viaţa asta-mi plouă-n geam dimineaţă cu dimineaţă,şi nu-mi rămâne decât să-mi aştern gândurile pe pernă şi frustrările-n cana cu ceai. M-am gândit de multe ori ce simplă mi-ar fi fost viaţa dacă aş fi fost puţin mai înţeleaptă în trecut,şi,poate,puţin mai drăguţă.Ce simplu ar fi fost de m-ar fi iubit cineva indiferent de toate,şi cât de bine mi-ar fi mers în momentul asta cu un ''Bună dimineaţă,draga mea.''
   Din lipsa de dragoste,am început să delirez,să-mi fac scenarii,şi să visez urat.Nu e trist ?Nu e trist cât de mult se poate metamorfoza un om în câteva nopţi ? Cum îşi îmbracă altă piele,parcă mai tristă,mai scorojită,mai mâncată de timp şi de oameni. Cum revine la tabieturile sale uitate din cauza fericirii bolnăvicioase cauzate de dragoste. Cum începe din nou să îi rămână privirea-n gol,iar durerea din piept ce o simţea şi toamna trec…

cea din urmă zi

Parcă mi-ar fi dor puţin şi m-ar înţepa inima. Parcă ţi-aş mai prinde inima în palme un minut şi ţi-aş săruta tâmplele reci. Ţi-aş simţi sângele cum îţi zvâcneşte-n vene ,ţi-aş citi secretele din ochi ,iar apoi,aş pleca.
Aş pleca timid ,fără să mă uit înapoi,şi mi-ar ieşi inima din piept de dor . Nu te-ai întoarce după mine să mă cuprinzi ca altă-dată.Deja trupul meu a devenit obositor de privit pentru tine,şi,ceea ce ţi se înfăţişează în faţa ochilor e doar un om mort.
Numai am puterea de atunci,să lupt,să sper,să cer. Numai am nevoie de nimic,ci doar de amintiri târzii din vremuri bune şi de o inima să-mi stea în palme.
Am tot căutat-o printre stele,printre frunze de tei,şi am tot adormit cu gândul la ea,dar nu e de găsit.
De ce?Pentru că e de ajuns să te joci cu o inimă şi să o răneşti pentru ca restul să fugă de tine.

septembrie

E noua ,mi-e frig,bate vantul si ploua. Imi port pasii usor pe strada si dau cot in cot cu strainii care au motive sa se duca acasa,familie,sau orice altceva.Cu acelasi hanorac lalai,si par ciufulit.
M-am gandit ca as putea fi considerata o fata chiar draguta daca nu m-ar trada ochii astia tristi si buzele prea vinetii,daca nu m-ar trada zambetul fortat si teama de tine.
      Ma dor ochii de la atatea lumini,dar sti,orasul imi aminteste de tine la inceput,linistit si frumos. Trec pe langa blocul tau cu o usoare strangere de inima si-mi amintesc ca,as fi putut urca pana la patru ,sa iti bat la usa si sa ma arat in fata ta in modul cel mai vulnerabil.Dar ma mai gandesc ca mi-ai inchide in nas si as plange.
Nu am mai plans de aproape doua saptamani. Tin in mine atatea,le ascund sub cateva batai de inima si le port cu cea mai mare grija.
    Ajunsa acasa ma gandesc ca m-ai fi putut incalzi tu. Dar nu ma incalzeste decat un ceai de zmeura si un trandafir alb ce s-a uscat pe birou.
Mi-am amintit aseara de lacrimile tale-n palma mea. Erau calde,sarate si miroseau a regret. Ar fi trebuit sa imi dau seama .

treispe fara somn

Traieste.Respira.Invata     Nu am somn,nici oameni la care sa ma gandesc,ori vise ciudate bune de bagat in buzunare. Defapt,cred ca mi s-au rupt si buzunarele,pentru ca numai gasesc absolut nimic din ce era odata pe aici. Mi-a fugit inima,sufletul,am fugit si eu de mine,dar nu ma pot parasi,nu vreau sa mor. Ori,daca mor,am sa renasc la nesfarsit pana cand am sa ma invat minte ca,fiind sincer,poti pierde oameni,dar ii pierzi cu eleganta.    Nu stiu sigur ce mai e si ala regret. Un soi de durere imensa-n piept,un fel de ramura a constiintei?Am cam uitat. Stiu ca am doar foarte multa ura sadita-n fiecare celula ce de abia asteapta sa iasa la suprafata si sa arunce-n tot ce-i viu.  Dar stai,eu sunt prea moale sa arunc cu noroi,eu le-am facut pe toate-n ascuns,si asa am sa raman si-acum ascunsa si pustiita,mai ceva ca o catdrala-n timpul noptii.    Mi-e dor de vremuri vechi cu mine stand in iarba si privind la stele.Mi-e dor sa ma simt speciala.Mi-e dor sa nu mint si sa zic tot,mi-e …

zece douazeci

As vrea sa dau timpul inapoi exact in seara in care mi-ai spus prima oara ca ma iubesti. Sti de ce?!
Pentru ca dupa acel - Te iubesc ,si nu am sa te las niciodata ,ar fi trebuit sa iti spun -Nu,nu ma iubesti cum crezi tu,si-ai sa ma lasi odata cu prima frunza cazuta. 

septembrie

Vrei să şti cum mă simt? Singură. Tristă. Amorţită. Fără remediu. Tulburată. Ca o zi de toamnă târzie.

trecut în mare

Imagine
Mi-e silă de trecutul meu. Îl văd aşa trist şi plin de greşeli,îl văd mai ceva ca pe o durere de cuţit,defapt,nu prea pot să îl văd . Detest aşa-zisele iubiri ,detest falşii prieteni ce-mi călcau pe inima fără să se uite cum se zbate şi îi roagă să nu fie aşa mârşăvi.Mă detest chiar şi pe mine,cea ;de acum doi ani.
  Aş minţi spunând că ''mi-e dor de momentele când eram fericită'',pentru că nu îmi aduc aminte de momentele fericite din viaţă mea care să fi durat mai mult de câteva zile.
  Am fost doar mulţumită,nu fericită,şi,dacă am simţit vreodată asta a fost când am putut scăpa de sub jugul unei obsesii şi,când am primit prima carte de colorat,atât.
   Nu neg că,uneori ,eram un copil vesel,dar nu fericit. Mă bucurăm când mă jucăm cu o păpuşă ramolită găsită prin dulap,dar apoi reveneam la momentele mele melancolice-n care priveam cerul şi mă întrebam unde-s îngerii.
   Am vrut întotdeauna să îi văd,poate de asta chiar şi acum îmi rămâne fixată privirea spre cer.
 …

teatru

Imagine
''  Eu te-am iubit ca un copil,tu m-ai tratat ca la teatrul de păpuşi. Ai tras sforile după bunul tău plac,m-ai aşezat în palma;ta;şi m-ai modelat asemenea unui om de lut.
   Şti ce făceam în tot timpul ăsta ?! Te iubeam,neîncetat.inexplicabil de mult. Te iubeam şi vedeam tot prin tine,părea că te-aşteptăm de-o viaţă,şi mă trezeam numai cu chipul tău în gândurile mele naive.
  Dar,o piesă de teatru nu ţine mult.
   Nu neg că,la un moment dat am fost iremediabil,incredibil şi inexplicabil de fericită. Iar fericirea,lasă-mă să repet,nu ţine mai mult decât un pachet de biscuiţi .
   Înainte-mi miroseai a toamnă,acum îmi miroşi a spaţiu închis,şi unde-ţi sunt ferestrele?! Vreau să te deschid,să-ţi între aerul rece-n vene şi să realizezi că peste cincizeci de secunde nu vom mai fi întregul ce l-am sperat atât. Înainte te vedeam engimatic şi frumos,acum te ştiu aproape că pe o carte şi trist.
  Fără să vrei mi-ai arătat ce era mai rău din tine,şi recunosc,că m-ai distrus. Mai recun…

ce sunt sau ce vreau să fiu

Imagine
'' Am cugetat de dimineaţă aşa : Eu nu-s făcută pentru iubire şi poate fiecăruia ce mă cunoaşte i-ar trebui altcineva,nu eu.
    Eu am toane ,ba tristă şi exagerată,ba veselă şi tulburată ,ba cânt în somn,ba afară,ba plâng,ba tac,ba nu mă poţi opri.
   Eu nu-s jumate copila ,jumate om mare,eu sunt jumătate mai mult şi jumătate mai puţin.
M-am gândit într-o zi că aş putea fi un amestesc ciudat de veselie ,tristeţe,simţ al umorului şi nebunie totală.
Îmi rod unghiile,mă plâng,nu-s o doamnă,sunt ceva la jumate,ceva neindentificat .
Poate ţie ţi-ar trebui o femeie,cu ruj roşu pe buze ,cu stil,cu părul aranjat şi hainele călcate,nu o zvăpăiată ce-n cinci minute-i gata şi coboară într-un suflet după care rânjeşte drăceşte.
  ''Ceva neidentificat'' -geniu neşlefuit în trup de copil scund,cu păr ars de soare,tricou pătat şi necălcat ce nu ştie să se lege la sireturi ;şi să dea drumul la aragaz.
  Mi-e plină lista de ''Nu ştiu să..'' , ''mi-e le…