Postări

Se afișează postări din iulie, 2013

O iubire şi-un colţ de plajă

Relaţia mea cu Ana a fost simplă,dacă nu ,banală. Ca veşnicele relaţii din cărţi ori filme-n care nimeni nu se ceartă cu nimeni,iubirea pluteşte peste tot şi parcă nimeni şi nimic nu poate interveni între voi,ca şi când chiar ar fi existat alchimia perfectă.Ne petreceam zilele stand pe plajă şi râzând,vorbind despre viitor,uitându-ne la străini şi întrebându-ne ce secret ascundea fiecare. Şi că tot am vorbit de viitor,e normal ca o fată să îşi facă planuri atunci când întâlneşte un băiat,dar când unul îşi face planuri de viitor în legătură cu o fată într-adevăr este ceva serios.Îmi amintesc că într-o seară i-am spus,în timp ce răsfira nisip în palme şi zâmbea, că vreau să rămân cu ea pentru totdeauna,şi că, e posibil ca la un moment dat să îmi doresc să fie soţia mea chiar.
S-a uitat speriată la mine,şi s-a depărtat câţiva metri,nu mi-a spus absolut nimic şi doar mă privea tristă.
-De ce vrei să strici totul?
-Nu vreau să stric,vreau doar ca lucrurile să fie şi mai simple între noi do…

Pentru o chisică,cu multăăă dragoste

Imagine
Nu ştiu cum să încep,că de aş fi ştiut nu aş mai fi scris că nu ştiu,deci e logic ,nu?
Draga mea Noe, şti şi tu deja că îmi eşti cea mai bună prietenă,că tu şi Bibi mi-aţi fost alături încă de la început şi m-aţi suportat aşa cum am fost eu ( exagerată,nesimţită,isterică,ciudată,ofticată ).
Chiar dacă nu m-ai băgat în seama în prima zi de şcoală ( lucru ce am să ţi-l reproşez toată viaţa) ,şi eu voiam să mă bagi în seamă pentru că aveai părul creţ şi un zâmbet ciudat ce îmi spunea parcă ''Vin-o şi bagă-mă-n seama'',dar nu am putut  .
Aşa că am aşteptat ,am aşteptat,am aşteptat..am aş..până a două zi,când ţi-ai lăsat ghiozdanul în bancă şi ne-ai întrebat cum ne simţim.
Începutul a fost ciudat,la fel ca degeţelele tale prea mici,şi mă întrebăm mereu când ajungeam acasă oare cum vom fi la sfârşitul anului,în ce ''formulă'' .Am realizat eu pe parcurs,tot de la tine,că nu e bine să tot calculezi chestii şi să te gândeşti la prea multe lucruri întrucât îţi f…

Psihic

Vineri 26 iulie.
Scriu la rece. Imi tremura mainile pe tastatura,si-mi curg siroaie pe obraz. Tragic.Sau nu.
E unul din momentele-n care-ti vine sa trantesti tot,si sa iti iei lumea in cap,sa iti iei trecutul si sa arunci cu el de pamant pana numai ramane nimic de amintit. Sa iti indrepti pacatele ,si sa stergi dureri.Dar nu ai cum,si ramai condamnat sa traiesti asa.
Ma sufoc aici,ma inteapa inima,fuge sufletul din mine si gandurile mi se invart in cap pana cand o sa ajung complet nebuna si voi fi dusa de aici.Oricum voi fi luata,pentru ca numai pot ,sunt bolnava psihic ,fizic moral,sunt prea bolnava ca sa ma ridic,prea instabila sa-mi dau seama ca numai am ce salva la mine. 
Sunt limitata de patru pereti,de un portofel gol si de cuvintele oamenilor,sunt alungata de persoanele pe care le iubesc cel mai mult.Sunt nevoita sa-mi fac bagaju' desi nu vreau,sunt nevoita sa ma conformez si atat. Pentru ca nu iti poti permite sa ridici pretentii cand tu provoci durere ,si cata durere.
Stiu ca …

mâini în mâini

Să mă trezesc cu ea lângă mine a fost unul din cele mai bune lucruri ce s-au petrecut în viaţa mea. Mă simţeam complet ,ca şi când până mai ieri nu aveam niciun  scop şi îl găsisem chiar în partea dreaptă a patului meu unde se afla ghemuită ea . Nu dorisem să o aduc la mine pentru a face dragoste cu ea,tânjeam de când am văzut-o să o strâng în braţe,să o protejez şi apoi să îi mângâi părul ,în cel mai inocent mod-atât.Nu că era lipsită de feminitate,era completă din punctul ăsta de vedere ,ci pentru că avea nevoie de mine în modul cel mai pur , şi eu la fel. Eu aveam nevoie de companie,ea de refugiu.Abia mai târziu am înţeles că nu eram singur,eram doar în căutarea ei şi astfel am întâlnit-o într-o zi senină de iulie pe plajă. Am întâlnit-o fix când aveam nevoie . 
Se întâmplă să ai parte de experienţe neplăcute-n viaţă,să dai de acelaşi tip de femei,sau pur şi simplu să fi un ignorant,se întâmplă multe care-ţi schimbă viaţa ca spre exemplu dimineaţă aceea. D…

Leapşaaaa

1.Te-ai gândit vreodată cum ar fi ca supranaturalul să facă parte din viaţa ta? Da,acum mai mult timp,dar intre timp am uitat gandul asta pe undeva prin mine,si nu am mai dat de el.
.2.Te-ai gândit vreodată cum a apărut Dumnezeu? Nu,simpla lui existenta imi este de ajuns.
3.Te-ai gândit vreodată care este adevăratul motiv pentru care au dispărut dinozaurii? Nu,niciodata, Nu mi-au placut,nu stiu de ce,poate pentru ca ma speriau si de asta am hotarat sa nu ma intreb nimic legat de ei.
.4.Te-ai gândit vreodată cum vei muri? Da,si reusesc de fiecare data sa ma sperii cu cate un scenariu ciudat.
5.Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Cam de pe la sapte ani . Inca lucrez la asta.
1.Te-ai gândit vreodată să pleci de-acasă? Pana acum vreo sapte luni,nu.
.2.Te.ai gândit vreodată la cum va arăta viitorul tău? Deseori,inainte sa adorm.
3.Te-ai gândit vreodată cum vei supravieţui într-o apocalipsă zombie? De ce ar veni o apocalipsa zombie?Au fost destule apocalipse pan' acu.dar nu,nu voi supravietui cu s…

Iulie târziu

Imagine
''E doar o după-amiază de iulie tristă.Tristă că e prea cald şi îmi e sufletul prea rece. Am frisoane-n gânduri şi-n tot corpul. Nu-mi amintesc nimci de ieri,îmi amintesc doar că m-am trezit cu o puternică durere de cap şi de inimă.O aud cum se zbate-n mine şi cere alinare,dar ea nu ştie săraca -numai dispun de multă vreme de aşa ceva. Marea-mi ia toată durerea şi o absorbe,geme când vede că eu ,sadic insist să păstrez ce doare-n mine. Nu ştiu de ce ,dar parcă am simţit mereu că sunt mai vie cu cât sufăr mai mult.
Îmi amintesc de cuvintele lui spuse cu un an în urmă : ''Dacă pleci ,Ana,dacă pleci şti bine că nu o să te descurci singură,şi-ai să te întorci. Dar oare ,o să mă mai găseşti?''
M-am întrebat până să mă întorc dacă am să îl mai găsesc,mi-am consumat nopţile numai cu gândul ăsta,şi aşa am ajuns omul ce l-am văzut de dimineaţă în oglindă-slab şi trist.
Nu ştiu de ce am fost sigură tot drumul la întoarcere că am să îl găsesc şi îmi voi recăpăta dragoste…

But I'm holding you closer than most...

Imagine
A două zi dimineaţă mi-a bătut la uşa. Uşor somnoroasă,cu părul desprins ce i se revarsa pe umeri în bucle uşoare şi un zâmbet poznas. Se parea că lacrimile şi suspinele surde din noaptea trecută nu au reuşit să îi desfigureze faţa-n niciun fel şi au lăsat-o la fel de frumoasă,daca nu,şi mai frumoasă. Genul de frumuseţe tristă,matură dar care le trece pe toate cu un zâmbet.Stătea în fata uşii iar eu mă uitam la ea ca un ,cum se spune ,idiot?Da,idiot.
-Bună dimineaţa ,dar ce e cu faţa aceasta posacă? Haide,eu întru,tu te duci faci un duş ,te îmbraci şi pornim pe plajă,ce zici?
-Hmmm,e un ordin?
-Oarecum.
Chicotea ca o copilă,şi s-a aşezat pe pat cuminte. Mi-ar fi plăcut să o fi sărutat când am văzut-o-n uşă aşa gingaşă şi hazlie,cu un rucsac în spate şi un zâmbet drăcesc. Am aruncat nişte haine aiurea pe mine,şi am găsit-o cotrobăind prin lucrurile mele ca şi când ar fi căutat ceva cu care aş putea-o îndepărta de mine,secret ce şti…

când trecutul te bântuie..

Imagine
''Am omorât un om ,am omorât un om ''.Îmi răsunau într-una cuvintele ei în cap asemenea unui ecou asurzitor şi înţepător,şi mă gândeam stupefiat cum poate o făptură aşa de mică şi gingaşă să omoare un om. CRIMĂ?o fiinţă o viaţă.I-am prins mâinile şi am tras-o spre mine uşor până când nu a mai putut să scape din îmbrăţişarea mea decât cu un:
-Tu nu înţelegi,nu-i aşa? E chiar atât de greu de înţeles?
-Nu ar fi greu dacă mi-ai povesti.
-N-ai avea timp,şi-aşa oamenii se plictisesc uşor,ei, şi chiar de ţi-aş povesti ai pleca la un moment dat.
-Promit că nu am să plec.
S-a uitat temătoare la mine şi mi-a zâmbit,şi-a aşezat capul pe picioarele mele şi se juca cu nisipul printre degete exact ca atunci când crezi că timpul e infinit şi nu poţi face altceva decât să te joci cu el.
-Am saptispe ani,o familie,frumoasă uneori,prea multe vise-n buzunare şi cam atât.Dar totul se complică de aici,deja cu saptispe ani încep în viaţa ta uşor ,uşor să apară cotituri şi…

Doi..

Imagine
Am căutat-o toată dimineaţa.Nu ştiu dacă poate înţelege cineva ce spun eu prin ''am căutat''. Nu am aşteptat în locul în care a stat şi ieri,deşi mă mâna o dorinţă ciudată de a îmi aşeza trupul fix unde s-a ghemuit ea ,şi nici nu am colindat toată plaja. Am mers pe urma paşilor ei de ieri,am intrat în fiecare magazin care-mi ieşea în cale,fie de chilipiruri fie alimentar .Am încercat să îi fac portretul o noapte- ntreagă ,ca să umblu cu el în mână cu riscul de a părea un disperat fără remediu,dar nu mi-a ieşit. Îmi aminteam prea puţin şi totuşi atât de multe despre ea,ştiu că mirosea a mare şi a mosc,ştiu ce culoare îi avea părul dar chipul îl vedeam ca prin ceaţă. Am atins umărul fiecărei femei cu părul roşu,şi am auzit numai '' Omul asta e nebun.''.Da,aşa am căutat-o. Nu am găsit-o şi mă întrebam unde ar fi putut dispărea în oraşul ăsta mic şi lipsit de activitate,atât de trist cu străzi mici şi ponosite.  M-am aşezat în locul în care a stat…

Ana-

Imagine
''N-avea o frumuseţe de roman,ştiu sigur. Nici vorbă de bucle blonde ce-i încadrau chipul şi i se revărsau pe umeri lin,ori ochi albaştrii-n care vedeai marea şi fugeai mirat sprea ea. Avea o frumuseţe ciudată, cu păr decolorat de soare şi despicat de nisip,ochii verzi prea mari şi curioşi iar buzele roşii. Nu roşu de la ruj,roşu de la gestul disperat de aţi frânge buzele când altă scăpare nu ai,mâini mici cu unghii roase şi o rochie albă ce-i era prea mare. Stătea ghemuită pe nisip şi-şi trecea din când în când mâna prin păr,dar atât de discret că şi când i-ar fi fost frică să se apropie cineva de ea şi să îi ceară socoteală pentru şederea pe mica bucată de nisip.
M-am apropiat uşor de ea,fără să-şi dea seama şi o priveam nedumerit ,fascinat,ştiam că nu-i vreo cosânzeană din vreun basm ,dar eclipsa orice frumuseţe tipică văzută de mine până atunci .Nu m-a privit ,nu mi-a dat atenţie,stătea şi privea marea ,defapt o brăzda,trecea dincolo de ea,şi-i cauta-n adâncuri un răspuns…

Iulie

Imagine
-Cred că totul e ca o ploaie de vară,vine subit dar apoi uiți . Nu știu cum suntem noi croiți să uităm unele lucruri așa ușor,zici că avem o grămadă de moloz în locul inimii. Îmi aduc aminte doar că am avut inima făcută bucăți cândva , și-am stat ore-n șir uitându-mă cum se risipește pe podea . Mă mustra ,simțeam asta în fiecare sunet ce-l scotea,dar nu am făcut nimic zile-n șir. E singura amintire vie ce zace-n mine,e tot ce îmi aduc aminte cu adevărat clar.Nu-mi aduc aminte primul sărut,și nici cum alunecau mâinile primului iubit pe corpul meu,nu-mi aduc aminte de vreo palmă,dar îmi aduc aminte de lacrimi. Îmi aduc aminte mai ușor de ce mă doare,decât de ce mă face fericită.O ploaie de vară mă face să zâmbesc,e caldă,liniștită,iar fiecare picătură ce-mi intră-n piele-mi spăla sufletul și-l pune pe un piedestal așa cum este el - curat . Dar e pe moment,și peste-o săptămâna uit ploaia,uit de suflet,și m-arunc în valuri de greșeli și dureri care mai de care mai înspăimântătoare și ma…