Postări

Se afișează postări din iunie, 2013

Către timp

Timpule,
 Spune-mi tu dacă-ți place ce am ajuns. Spune-mi de-ți plac străzile așa palide și murdare,și oamenii așa de triști și urâți. Spune-mi tu pentru că eu sunt pierdută pe aici pe undeva încercând să lupt cu mine și cu ce se mișcă-n jurul meu cu o rapiditate ce mă copleșește.
 Vezi și tu oameni cu măști de sticlă,ce te privesc urât fără motiv,și-ți aruncă cuvinte nefondate-n față fără să îți cunoască povestea.E plăcut? Mai sunt oameni indiferenți ce aud cum li se strigă ajutorul ,dar mai mult rău fac pentru că îți mai dau și ei încă o îmbrâncitură că să aluneci și mai tare.
 E plăcut? .
 Mă deprimă timpule,cum ne schimbi,defapt,nu-i vina ta. Nu-i vina societății pentru că noi suntem societatea.Nu știu a cui e vina,deși mulți o căutăm prea mult în loc să facem loc schimbării.Nu știu de unde comoditate nu știu de unde atâta fals.
 Ne sunt mulți tineri palizi , ne sunt falși,sunt prea mult oameni și prea puțin suflet. Îi vezi cum caută să fie cunoscuți de ceilalți,când se cunosc …

valuri ce se sparg

''-Iar acum tu de ce pleci?
-Nu ştiu,poate pentru că la un moment dat tot aş fi plecat?
-La un moment dat,dar nu e azi momentul,azi plouă,e frig,şi ai nevoie de mine .
-Nu am nevoie de tine. De ce crezi asta?
-Nu ştiu,doar nu pleca,şi încetează să mai fumezi atât şi să te uiţi pe fereastră ,nu e nimic afară,nimic.
-Mă uităm să văd dacă a venit taxiul.
-Ce fel de joc e ăsta? Când vi şi pleci de lângă mine exact când vrei. Numai fuma atât.
Adevărat,am fumat mult în ziua aia,mai mult decât era indicat,dar mă făcea să mă simt mai relaxată,mai sigură pe mine. Respiram mai greu,şi asta îmi dădea timp să analizez fiecare sentiment ce se scurgea din mine. Trăgeam de timp ca;nebuna,şi nu ştiam cum să îl trag de mâneci  că să se oprească,trăgeam dar nu am rămas decât cu nisip deşirat printre degete.
-Nu e joc,sau dacă ar fi nu îi ştiu regulile,iar eu niciodată nu întru într-un joc fără să ştiu tot despre el. Aşa sunt mari şanse să pierd,şi mie nu îmi place.
-Trăieşti prea mult în lumea …

Cădere liberă

Imagine
-Stinge lumina.
 -La ce bun..?!
 -Nu știu,parcă dragostea se apropie mai mult de tine când e întuneric. Poate că și ei îi e teamă ca și inimii mele,asta-i singura cale defapt. Nu vezi?! Ea vine la noi cu riscul de a se împiedica,iar noi ne fugim de ea ca nebunii ,vezi,să nu ne rănească. Oare când vom învăța că dragostea nu rănește?! Noi ne rănim,ne rănim pentru  că suntem masochiști,suntem prea sadici și de abia dacă vedem fericirea de mult ce ne-a orbit răutatea ce zace-n noi.
 stătea la fereastră speriată ,îi plăcea întunericul pentru că o făcea să se simtă în siguranță. știa sigur că el nu i-ar fi putut descoperi inima așa,la fel de bine cum știa că nu i-ar fi putut vedea șiroaiele de lacrimi ce i se prelingeau pe chip . era pierdut prin pat,întors cu spatele la ea ,obosit și trist. nu îi plăceau oamenii triști. cui îi plac astfel de oameni ? te plictisesc ușor și te deprimă,te determină să vrei să pleci fără a te mai considera dator să lași vreo explicație . te seacă ,iau din ti…

Adânc săpat în gânduri

Imagine
Aseară-am fost să-mi dezgrop sufletul.Nu știu de ce,aseară mă simțeam pregătită să-nfrunt oamenii cu măști de sticlă cu el alături de mine. Aseară senzația că el va îndura și nu va pleca iar aproape demolat  din mine mă copleșea și determina să fiu sigură pe mine. L-am dezgropat,zăcea acolo,și mă privea trist ,mi-a zis să îl las și să îl caut altă-dată,că el nu e gata pentru oameni ăștia și se păstrează pentru mai târziu.Mi-a mai zis că-i sunt rănile prea adânci pentru a le pârli soarele așa la început de vară,că-n august să vin să-l port și să-l arunc în mare de două ori,că oricum se va-ntoare cândva. Consternată,m-am uitat la el cinci minute fără să îi dau o replică,doar l-am îngropat la loc și mi-am dat seamă că nici eu nu eram pregătită,cel puțin,nu acum.
 Oamenii simpli simt remușcări în urma unui act oarecare,ei știu de ce le au,fiind motivele le sunt sub ochii. Mie-mi stă totul sub pământ,poate d-aia nu mănâncă nici un regret din mine până acum.

Apus

Imagine
'' Simt că locul meu numai este aici,am realizat în dimineața asta în timp ce tu îți făceai de lucru cu cine știe câte alte gânduri care mi te furau de la piept.Camera asta mă sufocă,deși eu te-am adus aici prins de frumusețea ei ce acum îmi pare grotească,patul îmi pare prea dur ,sau poate-i prea plin de nopți pierdute-n certuri și-necate-n lacrimile tale ce te oboseau și lăsau far' de zâmbet.
 Ești tristă draga mea,și asta se simte chiar și atunci când respiri,respiri apăsat ,ochii nu-ți mai sclipesc ca altă-dată ,doar îți plimbi corpul prin cameră asta ,îl târăști după tine fără să scoți un sunet,și asta mă intrigă.
 Ne-am transformat conștient dragostea-n deșeu menajer și îmi vine să o arunc la gunoi chiar în momentul ăsta ,deși mai înainte o purtam în palme și credeam că nimeni nu va iubi ca noi vreodată. Simt că ți-ai irosit dragostea pe mine,așa simți și tu,dar nu o spui pentru că ai suflet prea bun pentru așa un dobitoc . Mă arde o vină cumplită pentru că ,deși e…