Postări

Se afișează postări din mai, 2013

Eul

Începuturile-mi stau undeva în obscuritate.Departe de ochi curioși și buze neastamaparate.Vreau să ști că am crescut în același timp cu tine,am început să mă înalț când inima-ți bătea nu numai pentru a  trăi.
 Îmi amintesc,mai bine ca tine serile-n care stăteai în același loc ca acum,și tastai liniștită ,apoi îți întorceai privirea spre fereastră și tastai iar. Îmi amintesc cum atunci când erai supărată îți rezemai bărbia de genunchi și lăsai lacrimile să-ți inunde fața ,câteva minute bune,câte să fi fost zece-douăzeci?!
 Știu că voiai să mă alungi din tine deși suntem una și aceeași persoană,știu că ai momente-n care mă urăști și-ți vine să spargi oglinda ,și să mă scoți pe viu de aici. Îți știu sufletul și inima . Îți știu toate durerile ,și știu că sunt câteva. Știu că sunt lucruri pe care doar noi le știm,și nu le spunem pentru că ar fi crud să întristezi oamenii cu ele, și ști că e mai bine să le păstrezi pentru momentul în care chiar va trebui să lași adevărul să treacă prin …

A nu știu căta vară

Imagine
Se spune că fiecare vară are povestea ei. Se spune. Mă întreb însă oare câte povești ascunde fiecare anotimp,o viață de om,oare câte ascunde o vară?! Cât nisip rispit între degete și câte valuri spulberate. Câte apusuri și câte dimineți.  Câte promisiuni și zâmbete ,câți oameni mergând de mână. Câți oameni triști ,câți oameni plângând. Câtă dragoste sau doar joacă .Atât de mult. Mi-ar fi plăcut să fi avut o poveste pe care să o scriu despre vară.O poveste a mea. Frumoasă,iar datorită ei să port vara mereu în suflet ca un tatuaj . Să îmi amintească cu drag de Soare și valuri sparte la mal,de apusuri și dimineți printre nisip și brațe ce mă acoperă. Nu am . Dar mi-aș dori.Să mă risipesc pe creasta unui val și să zac pribeag pe ea. Să-mi respir singurătatea ,să o simt cum îmi mângâie porii și paralizează fiecare celulă.  
 Vara-i însăși o poveste. Iar eu o aștept cu brațele deschise,speranță-n suflet ,zâmbet pe buze și praf de stele pe gene. 

O data .

Unii oameni

Nu toţi oamenii ne plac,asta e sigur.Dar la un moment dat se întâmpla să întâlneşti o persoană care nu îţi place de la prima vedere. Are chip urât, nu sensul propriu, are chip urât de la răutatea ce zace-n ea,ochii prea închişi şi curioşi gata să descoasă fiecare minut în care respiri. Are vorba înţepătoare ce îţi zgârie urechile şi inima în acelaşi timp. Genul de om trist care e preocupat de viaţa altora, genul de om care râvneşte la mai mult când nu are nimic în interior,care strânge în viaţa asta,dar nu îşi face timp de  suflet. Care se lasă pustiit de grijile zilnice,de faptul că altul ar putea fi mai bun.  Nu îl placi tu,nu te place şi el,şi chiar dacă îl plăceai tu, oricum nu te plăcea el . De ce?! Pentru că astfel de oameni nu sunt făcuţi să îşi placă semenii,nu sunt făcuţi să iubească decât ce le face lor bine . Preocupat de praful din ochii lui nu vede bârna ce se afla în ai săi . Nu ştie că pentru a fi înălţat trebuie să ai capul plecat . Are mereu trufia-n ochi şi…

Stare de spirit

Mi-au fost nopțile prea lungi și cuvintele sărace. Mi-au fost zile de mă copleșeau și oamenii ce mă înconjurau gata să-mi calce pe inimă. Fericirea ne stă sub ochi,dar suntem orbi și rar se întâmplă să o culegem și să ne-o purtăm pe gene .  Azi îmi întind capul pe pernă și mă gândesc că n-am motive să cer nici mai mult nici mai puțin de la nimeni.Azi mă gândesc că totul se întâmplă cu un motiv,că nu e bine să întorci răul cu rău,ci cu bine.Nu vreau să fac parte din oamenii ăia triști care calcă cu bocanii pe inimile altora.Nu caut să mă înalț când nu am cum, și nu mă consider înțelept.Am înțelepți ce-s străjeri la inimă și îmi e bine așa.
 Îmi place cum sunt . Naivă. Îmi place că trăiesc în visarea mea și mă trezesc rar să văd cum stă treaba cu realitatea. Nu aș putea trăi altfel . Îmi plac oamenii frumoși. Vreau să fiu un om frumos. Să le aduc celorlalți un zâmbet pe buze și să îmi aduc și mie în același timp.
 Azi se dă startul la zâmbet . Căci sunt multe pentru care ne-am putea p…