Postări

Se afișează postări din februarie, 2013

Jolene

Imagine
'' - M-am preocupat prea mult de mine și nu am ajuns decât să mă urăsc mai mult . M-am lichidat înainte de vreme,m-am alungat pe mine din mine,mi-am dat pielea jos și acum sunt hoinară pe poteci prăfuite fără vreo destinație. Mi-am negat fiecare sentiment până am ajuns să cred că nici măcar unul nu este valid și că inima mea doar se înșeală și ea pentru că e frumos să te minți singur -cu seninătate.Am încercat să colecționez oameni, să îi aduc lângă mine să îi iubesc - deoarece numai în iubire vezi cât de decăzut ești, să îi pun în rama de pe noptieră iar apoi să aștept să plece din viața mea. De ce așteptăm asta? Pentru că toți o fac. De ce să fiu eu gara părăsită și nu pasagerul?! Pentru că nu îmi place să mă mișc din loc în loc, mă face să mă simt și mai străină de mine și mai străină de sufletul meu. Iar eu nu vreau să mă îndepărtez de ceea ce am mai de preț - sufletul. 
 Nu mă vezi acum,m-am ascuns prea bine ,știu că mă cauți disperat  dar mai știu și că pur și simplu la …

neșlefuit

Imagine
De ce nu mă aude nimeni acum?! De ce-s înconjurată de pereți de sticlă și de ce îmi trag coate oameni cu măști pe față ce trec pe stradă grăbiți spre casă. Eu nu cred că mai am ,oricum.

 Nu am crezut niciodată că voi ajunge în punctul în care să îmi simt sufletul gol , nu am crezut că îi voi așeza nuditatea  pe o tavă și o voi lăsa să fie privită de oameni.Nu am crezut că voi fi veriga cea slabă din fiecare scenariu al fiecărui om ce face parte din viața mea .

 Încerc să dau de vreo trăire care să îmi zbuciume interiorul până-n măduvă și înapoi,dar -degeaba și deja am obosit. Mereu sunt obosită,dovadă veșnicele cearcăne . Nu știu cum e mai bine,să suferi de insomnie sau să dormi profund amagindu-te cu vise?!

 Visele mi-au însângerat oricum oasele și paralizat gândurile prea mult timp.

 Îmi dau demisia din a mai gândi,îmi dau demisia din a mai fi ''actorul'' vieții mele. Sunt șomeră .

 Fără sentimente-n buzunar,și fără amintiri ce m-ar mai putea chinui. Ba da,câteva au…

d-ale sufletului

Imagine
Suflete,
îmi ești împrăștiat prin atâtea direcții încât numai știu pe unde să te caut. Am încercat peste tot,da,peste tot,dar în fiecare parte nu găseam decât o jumătate din ceea ce mi-aș fi dorit eu și ,prin urmare trebuia să plec.
Zace in mine atâta confuzie și atâta zbucium încât nu știu cum un om poate îndura atât.Tot ce vrei,găsești în mine,absolut tot . Zici că sunt un om de la începuturile lumii și le-am trait pe toate ,și tu,da,tu suflete ai o istorie atât de tristă și atât de adânc săpată încât nici un arheolog nu ar putea să dea de ea.
Cred că unele lucrui trebuie să rămână în trecut, să nu vorbim despre ele . Să rămână acolo ascunse-n așternuturi și să numai iasă.
Nu știu ce e bine sau ce e rău și cu siguranță de m-ar intreba cineva ce înteleg prin asta nu as ști cum să răspund  pentru că numai am răspunsuri și nici întrebări azi ,și cine stie ,poate nici mâine.
Pentru că s-a scurs tot din mine cu o rapiditate inimaginabilă iar acum sunt un om sleit de puteri, cu amintiri prăfu…

încerc să trăiesc cu mine

Imagine
-Tu numai ști ce faci,nu vezi?! Alergi ca nebuna pe străzi și strigi ''Sunt aici,sunt aici . '',când defapt nu te caută nimeni ci doar tu ești aia care caută ceva,sau se caută pe sine .
 -Ba nu nu e așa,sunt bine, zâmbesc. Uite vezi?! Zâmbesc.
 Demoralizant, îmi piere imediat zâmbetul de pe buze și totul se transformă-ntr-o ceață imensă,oglinda e acoperită și nu mă mai văd.Asta sigur e minciuna care mă orbește .
 -Recunosc,nu sunt bine,am inima paralizată odată cu fiecare trăire ce o străbătea acum mult timp .Șocant !
 Ce sunt eu?! Ochii goi, buze mici , piele fină , o mână de păr roșu stins în ploaie ,picioare slabe și mâini vineții .Până și tricoul mi-e mic,parcă totul a intrat la apă,odată cu mine,parcă atunci când m-am dus la fund am luat tot dulapu' cu sentimente după mine să se șubrezească totul -totul . Da, să numai rămână nimic întreg și bun de aici,căci ce e făcut să dispară ,dispare,dar dispare de tot. Așa că de ce să nu se întâmple așa și în cazul meu?!…

să ne jucăm de-a joaca

Imagine
Nu sunt persoana cea dulce de care te-ai putea îndrăgosti cât ai bate din palme. Sunt greu digerabilă,și trebuie să-mi vezi chipul de sute de ori altfel ca să ai sclipirea aia-n ochi când mă privești seara și-ți treci mâna prin părul meu.
 Am trăsături fine dar dure și o privire ce-ți poate tăia inima pe din două dacă încerci cumva să îi frângi tu în sute de bucăți cutiuța care bate.
 Simt mult și arăt puțin,iar când vine timpul să ofer căldură o ofer prea mult - oamenii fac insolație și se retrag.
 Poate nu o să șoptesc cuvinte dulci la miezul nopții în ureche în timp ce-ți stau în brațe ,sub - o să auzi mizerii și o să vezi același zâmbet greu interpretabil .
 Eu doar o să ți le scriu,iar tu va trebui să îți dai seama. E ca un joc, facem amândoi regulile dar le schimbăm pe parcurs,ne jucăm cu cuvinte și mâini în aer, cu buze strivite și priviri frumoase negate ,râs forțat și fluturi ce ne mănâncă stomacu' , da negam.
 Anunță-mă când te-ai îndrăgostit .

Confesiune

Imagine
Ți-ar trebui mai mult decât o inimă curată să mă poți salva .
 Am fost obișnuită așa- în ritmul asta alert - să alerg tot timpul ca să simt că am ceva,să alerg până-mi cedează picioarele ,până-mi învăluie o pâclă albă retina și cad. Dar mă ridic și alerg iar în fiecare și în fiecare zi,așa că îmi cer scuze dacă uneori cedez, defapt nu eu cedez,ci inima mea o face,pentru că ea mă ghidează ba acolo,ba acolo ,și niciodată nu contează dacă-i un drum greșit sau corect cât ea cere ca nebuna ca pașii mei să fie îndrumați fix unde vrea.
 Mă resemnasem până de curând cu ideea că îndepărtez oamenii fără să vreau și că îmi este mai comod să stau și fără ei chiar dacă mi-era dor și nu dormeam cu zilele.
 De ce îi îndepărtez?! Nu știu ,pentru că așa-s croită ,sunt croită ca la un moment dat să îmi pese prea mult,să greșesc prea mult, să mi se greșească dublu sau să dezamăgesc.
 Am fost obișnuită cu aceleași reproșuri și îmbrâncituri,și-am fost obișnuită să nu fiu vrută cu totul de cineva .
 Am …

Început de lună

Și ce ai vrea acum?!
 Să mă întind în pat și să îmi golesc mintea de tot gunoiul ce o răzbate. Dar nu e simplu,pentru că tot acest gunoi e dovada  că e ceva viu în mine,că am un scop fie el chiar rău .
 Și cum ar fi să fiu un om fără gânduri?! Ca o noapte fără stele .
 Să stau fără gânduri cu capul pe pernă și să zâmbesc naiv fără motiv ,așa- învelită doar de întunericul camerei ,și de raza de lumină ce se chinuie să răzbată prin fereastră.
 Dar nu e simplu.
 De ce dorințele mănâncă din noi ,așa.. fără pic de milă?! De ce apar tocmai atunci când nu trebuie și de ce nu le putem împlini pe toate?!
 Pentru că sunt trecătoare . De aș putea să îmi pun lacăt la gânduri și lista cu ''mi-aș dori să..'',oare aș face-o?! Cred că da,cu greu dar aș face-o și aș râde machiavelic ca nu mai îmi pot bântui nopțile iar eu numai mă înfrupt din ele că din mărul lui Adam .
 Sunt unii oameni pe care îi dorim instant sau oameni pe care îi dorim treptat -chiar cu aceeași intensitate uneor…