Postări

întâmplări casnice

Degetele noastre trec dincolo și gâdilă așternuturile,pereții plini de igrasie,ibricul pe jumătate plin cu ceai de mentă.Noaptea e încă tânără îți spun.Sunt multe ceasuri până când ostenită se va cuibări la sânul meu.La fel  și eu.Numai că în bluza ta pe care am băgat-o la spălat săptămâna trecută.Iubirea mea e casnică,iubirea mea e mare și miroase frumos.A detergent de rufe și balsam.
         Când mâinile ni se întorc acasă,îți crestez buricele degetelor cu dinții mei mici iar ochii tăi căprui râd în timp ce ai mei se bucură mai tare.Maioneză,maioneză și sare.Iubirea mea e o gurmandă,iubirea mea nu se spăla pe mâini nici înainte nici după masă.Iar cealaltă își roade unghiile și le aruncă sub pat,se scărpină în ureche și nu își suflă nasul niciodată.Încă mă plăci,îmi săruți și tu palmele chiar dacă miros a detergent de vase și a ulei de floarea soarelui.Atunci când sunt prea soioase le ștergi cu un șervețel umed sau mă conduci la baie și mi le speli cu săpun lichid.Ai gri…

feminin

Stai culcată pe genunchii mei.Îți împletesc părul.Mai mult îl las să se deșire printre degetele mele.Te întreb ce ai mai făcut de când .Deschizi ochii pe jumătate.*Nu trebuia*.M-am gândit în ultima vreme cum trebuia să arate viața noastră dacă urcate pe un bloc ne sărutam iar apoi ciocneam două sticle de tedi cu morcovi&zmeură.O minciună mi-ai replica tu.*Nu te-ai gândit niciodată la asta*.Ba da.Ba da.În multe nopți.Am multe unghii roase sub pat drept dovadă.La mare îți mângâiam umerii arși de soare.Cuminți.Ascunși o iarnă întreagă sub puloverul roșu cu modele.
       Tălpile noastre râd.Ești plină de nisip asemenea unei hamsii.Nu am găsit nici de data asta o scoică întreagă.Poate anul viitor îți spun.*Poate acum*îmi răspunzi.După asta,te sărut din nou.Așa.Spre exemplu,pentru noaptea aceea în care una a plecat plânsă acasă iar cealaltă a rămas căutând.Ori când ,chiar și cu lumina stinsă peste mare &bete fiind ...
       Filmul se întrerupe.Îmi merit soarta te gândești .…

metamorfoza

Mă împac cu zilele de Luni așa cum mă împac și cu durerea- greu.   La sfârșitul clasei a noua am mers în piață și ne-am cumpărat cireșe.Mi-am rulat diploma în mânecă și-am făcut-o uitată.Nu a contat prea mult,era trasă la xerox,la fel  și răspunsurile mele de la teste.Mama nu a înțeles prea bine atunci iar eu nu am vrut să înțeleg anii următori.Am crezut întotdeauna că avem o sincronizare proastă,altfel,ea nu m-ar mai lua în brațe doar atunci când plâng și invers.Mă linișteai și îmi mângâiai umărul pe care ți-ai plecat capul de atâtea ori până în clasa a doișpea.Tu aveai o diplomă de carton,tu ai meritat una ,de fapt,ai muncit pentru ea,ori dacă nu ai muncit,dacă asta sună a prea mult,ai încercat.În drumul spre casă nu mă gândeam decât la ușurința cu care mâncai tu cireșele alea.
 Am intrat în bloc.Nu îmi mai ardeau pleoapele.Până la etajul trei- bâjbâială.Tatăl tău era în bucătărie într-un tricou alb.Mânca cu poftă.De fapt,sorbea cu poftă.Nu știu dacă m-au plăcut vreodată ai tăi,bu…

-stare-

Aici suntem mai mereu supărați,aproape ai putea spune că așteptăm orice motiv de ceartă. Ori dacă nu,îl căutăm cu lumânarea.Conștiincios.Prea aproape,prea miroși,prea vorbești,prea te holbezi.Nu strănuta și nu cumva să îți curgă nasul.Nimic.Ia-l în brațe,bagă nasul în telefon,și,cel mai important : nu le ceda locul.
 De afurisit.
 Ești tânăr,e joi și e frig.Ți-e foame iar de la un timp nu prea mai ești într-o relație domestică cu viața.Te tot întrebi în fiecare dimineață de ce te mai ostenești să te ridici din pat,mai ales că,uite, afară ninge iar orezul cu lapte ți-a înghețat pe pervaz.
 Cobori scările într-un final,de parcă ai căra un bolovan în spate.Ajungi în stație,te uiți la ceas,e de abia șapte.
 Ei sunt acolo,odihniți.Din când în când,stau pe vârfuri și strâmbă din nas.E un fel de obicei de-al nostru- să ne uităm după tramvai chiar dacă știm că nu o să  apară.Cel puțin nu de fiecare dată când ne întindem gâtul asemenea unor girafe.
 Vine.Știi asta pentru că îi simți-își freac…

cântec de leagăn

hai să dormim ,hai să dormim și noi puțin,o oră,vrei?
 sunt obosit,ațipesc,ne învelim?pun alarma la opt jumate
 promit,promit
 te voi iubi în somn,promit

lumesc

casc oamenii și se scobesc în nas ori în ureche,șir indian-în tramvai
 dimineața asta miroase a stârvuri de pește
 încă mă împiedic și încerc să găsesc un loc pe scaun,în viață,a mea,a ta,în amfiteatru,în general
 sunt zile în care ei stau cocoșați de parcă ar fi niște jeleuri mergătoare din carne
 piele,păr și transpirație
 atunci eu îmi duc ușor mâna la nas și mă gândesc <<ce frumoși sunt oamenii ăștia>> când stau drepți,nu plâng și nu se mai despart în văzul lumii
 de parcă ar vrea să își  împartă suferința  
 nu știu ei oare că în noi urlă foamea și că cel mai periculos lucru pe care îl poți face ,e
 să te separi ,să plângi,să pleci ,sau să nu pleci,să rămâi acolo ,nemișcat
 un fel de <<ia-mă lume!>>
 nu te ia,te-ar da afară pentru nu au ei loc pe scaun,mai au 22 de minute până acasă,afară plouă,e luni ,îți curg mucii și puți
 ori poate nu e așa,poate suntem mai buni,te-am asculta,și-apoi am sfârși într-un "of" colectiv
 ce vrei mai mult de …

septembrie,29

am plecat într-o dimineață de joi,de atunci s-au tot scurs trei zile.orașul e străin. . .  poate dacă ar avea răgaz să mai respire. ori eu. sunt la fereastră, mă ridic pe vârfuri și mai prind câte un om care își bagă picioarele și cară  de o geantă.e încă douăzeci și nouă iar eu nu știu ce înseamnă <<să aștepți.
 stau într-o cameră de cămin cu dragul,suntem feriți de zeci de perechi de ochi iar eu mă dau drept altcineva.adăpostiți de orice tumult.ne iubim
 tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic
 grijile sunt puțin mai departe, mănânc prăjiturile puse de mama după care mă întorc în pat.e lacom ,și eu la fel.
 *   peremptoriu   aici m-am strecurat mai ușor printre ei,de parcă aveau brațele făcute din jeleuri. am avut curaj.mai întâi să îi măsor.tot aici nu îmi mai este frică,suntem o adunătură de omizi care lasă dâre pe un pervaz.un fel de  <<bună ziua>> al oamenilor plecați de acasă.mi…